japonezii nu stiu să strângă mâna...

...nemţoaicele în schimb da.

Prima dată când am auzit baliverna asta am tratat-o ca atare. Ce dracu poa să fie aşa de greu să dai mâna! Întinzi, strângi, scuturi, dai drumul. Până şi fiu-meu reuşeşte asta.
Asta până când am dat de-a binelea mâna cu un japonez. Cum să vă spun... e ca şi cum aş încerca să fac eu o plecăciune japoneză în faţa împăratului. O să am graţia unui elefant în tutu paraşutat din greşeală în rolul principal din Lacul Lebedelor. Cam aşa şi cu japonezii şi datul mâinii. Ori e prea moale, ori prea crispată, ori e prea flască, ori prea timid scuturată - încă mă mai refer la mână - ori toate astea la un loc combinate cu o sincronizare defectuoasă şi o umezeală endemică a palmei. Şi toate astea în ciuda eforturilor vădite pe care le fac bieţii oameni.
Ajung la vorba lu tata: ”Ficior! Nici să mănânci nu-i uşor că tre să duci lingura plină la gură!” - chestie care într-adevăr la anumite vârste (0-3, 90-93) poate fi o adevărată provocare.

În schimb nemţoaicele, mânca-le-ar tata, n-au probleme. Dau o mână... Ştiu o groază de japonezi care şi-ar da un an din viaţă să poată să o scuture aşa! Una din educatoarele lui fiu-meu mă surprinde de fiecare dată prin vigoarea demnă de o urmaşă a lui Bismarck, Friedrich Wilhelm I, Karl der Große şi tot neamul lor.
Eu, venit dintr-o cultură latină, unde femeile nu s-au desprins foarte demult, sau nu s-au desprins deloc, de obiceiul sărutatului mâinii, am de regulă expectanţe mai diafane de la o strângere de mână venită din partea unei doamne. Adică în genere mi se întâmplă să regăsesc o notă de feminitate (a nu se confunda cu fleoşcăiala asiatică) în gestul lor, şi nu fărmarea de oase aplicată pe post de strângere de mână(citeşte menghină) de vecinu Gheo, încărcător-descărcător de navete la angro, bucuros că mă vede şi poa să-mi ceară bani cu împrumut.

Deh, fericirea ca şi multe alte lucruri e o chestiune de expectanţe. Trebuie doar să mi le mai ajustez niţel. În sus de data asta. Sau e de fapt în jos?...

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr