1 mai muncitoresc

Oooh, wie schön !

Parfumul ritualurilor păgâno-carnale închinate cu sfinţenie de fiecare Întâi Mai preacuvioşilor Marx şi Engels se înalţă nestăvilit spre cer, de unde tătucii spirituali mai sus amintiţi privesc cu mândrie clasa muncitoare (capitalistă) care serbează necontenit binefacerile aceluiaşi capitalism, normal !

Acuma bineînţeles că lângă grătarele de mai sus şade la loc de cinste stiva cu navete de bere, care respectă o veche reţetă nemţească: bună, ieftină şi multă (eventual şi legea aia a purităţii berii). Că de aia pe 31 după-amiaza era ambuteiaj pe o străduţă amărâtă pe care nu-s niciodată mai mult de 3 maşini simultan, că se aştepta de pe ambele sensuri să se intre la Trinkhalle, asta-i varianta germană, a angro-ului cu băuturi din cartier de la tata. Tata meu sau tata tău, nu contează, că orice tată are în cartier, cel puţin un asemenea stabiliment.

Aşa că vai ţie biet român, care în nemăsurata-ţi naivitate îţi închipui că ai putea să impresionezi un neamţ poposit pe meleagurile tale pitoreşti scoţându-l la un grătar! Poate doar prin mizeria necurăţată de generaţii(de pe grătar, pajişte sau curtea vecinului, după caz) sau prin dexteritatea cu care-ţi fură câinele vecinului micul din mână pe distanţa de 1 metru de la grătar la farfurie. E ca şi cum ai încerca să-l impresionezi pe unul din proiectanţii de motoare de la Porsche, deschizând radios capota noului tău Logan 16 valve!
Iar dacă nu mă crezi, dă primăvara o raită pe la raionul de cărnuri din orice supermarket german care se respectă şi vei găsi acolo toate cele de-i fac cu ochiul burdihanului, de la Şaşlik la Cevapcici (astea-s frigărui şi mici varianta sârbo-germană) trecând prin tradiţionalele fleici, coaste, muşchiuleţi şi culminând cu Bratwurst-ul(un cârnat) de la mama lui Brunhilde sau Helga, sau cum o mai fi chemand-o.

Mă duc să-mi iau o bucată de pâine şi să mai adulmec odata la geamul de la sufragerie care dă în grădină unde sfârâie altarul proprietarului încă de dimineaţă.

Toate bune