Ştiţi de ce au străinii probleme de integrare în .de? Fiindcă dacă vrei să te interesezi despre ce sume ai de plătit pentru curul odraslelor la primărie trebuie să scrii un e-mail la ”bereich.kinderpaedagogischer_dienst@meinestadt.de” unde linia de subiect e ”Vertragsgegenstandsnummer 29243114640852”, iar astea le copii de pe hârtie pe ecran!
Cred că majoritatea renunţă după al 3-lea mail in care le răspunde unul Mailer-Daemon că mesajul lor o ajuns la ghena electronică a primăriei!
Acuma dacă mă gândesc la un bun prieten din Sibiu care mi-a replicat uşor contrariat cu: ”Şi ce, ăia chiar îţi răspund la mail?!?” mi se pare că nici in .ro nu e aşa de uşoară integrarea, chiar şi ca vorbitor nativ.
Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.
P.S. Apropo de limba germană, explicaţia unui coleg cu privire la formarea limbii germane era că se săturaseră să grohăie şi să-şi rotească ameninţător ghioagele prin aer în faţa trupelor romane, aşa că şi-au inventat şi ei o limbă. Cine-s eu să-l contrazic, acuma!
duminică, 13 februarie 2011
mie nu mi se-ntâmplă II
Acum că mi-am mai luat pastiluţele şi m-am mai liniştit cu crizele de peroraţie, am două bancuri vechi şi două noi pe temă.
Primul.
Doi poliţişti întocmesc procesul-verbal constatator la locul unei tamponări frontale între două maşini de fiţe pe şoselele României. Şi unul îi arată celuilalt:
”Uite bă Dorele, îi vezi pe ăştia doi din Bentley dacă n-au purtat centura ce urât s-au împrăştiat pe toată tarlaua? Iar ăştialalţi doi din Lamborghini, dacă au purtat centura vezi ce frumos arată, ai putea să juri că-s vii! ”
Al doilea.
Pe şoselele patriei. Impact frontal între Mercedes şi copac cu plonjon regulamentar al şoferului şi pasagerului prin parbriz la Cuca-Măcăii. Reporterul de la ora 5 luând interviu şoferului care plânge în fund pe câmp la vreo 20m de maşină cu volanul în mână şi cu pantalonii desfăcuţi (şoferul nu reporterul).
- Cum s-a petrecut tragedia?
- Păi am luat-o la ocazie pe blonda de colo! arată el către o tipă care se chinuia şi ea să se adune de pe câmp.
- Bine şi care-i legătura?
- Păi am devenit mai îndrăzneţ şi i-am pus o mână pe genunchi, iar ea, foarte deschisă, a început să-mi desfacă fermoarul de la pantaloni...
- Bine, şi?
- Şi la scurt timp am intrat în copac! spuse el în hohote de plâns.
- Totuşi de ce plângeţi în halul ăsta că aşa rău nu e, sunteţi în viaţă aici pe câmp cu volanul strâns în mână...
- Da, dar aţi văzut ce ţine ea strâns în mână!?! urlă el disperat.
Al treilea.
Ştiaţi că România are o legislaţie mai restrictivă în privinţa scaunelor de maşină pentru copii decât Germania?! Bună asta, nu?
Asta seamănă cu o poantă cinică germană: Cică RDG-ul avea o constituţie mai solidă în privinţa multor aspecte decât RFG-ul, numai că asta nu prea le-a folosit la nimic.
Al patrulea e mai puţin banc.
La vreo două zile după tirada mea exagerat de moralizatoare văd, din pură întâmplare, la TVR, la ştiri, un caz din Braşov. Ciocnire frontală în unghi de 90 de grade la o intersecţie unde un dobitoc ignoră cu graţie stopul şi intra cu 50kmh în plin într-o maşină care circula regulamentar. Cei cu dreptatea în braţe erau o familie: mamă, tată şi copil de 11 ani. Părinţii rămân bine mersi cu multiplele traumatisme de rigoare în maşină. Copilul plonjează prin parbriz 7 metri mai încolo şi cade în cap printre o maşină şi un zid - prilej pentru o babă sadică să povestească scena cu lux de amănunte în faţa camerelor avide de macabru. Copilul nu s-a mai trezit niciodată din comă.
Partea comic-sinistră aici e că nici la TV şi nici în ziare nu şi-o pus nimeni nici măcar o clipă problema cum o putut să zboare un copil prin parbriz de pe bancheta din spate într-o ţară cu o legislaţie rutieră mai restrictivă decât Germania - vezi mai sus.
Pur şi simplu aşa s-o întâmplat! Ghinion! Ceasu rău! Pisica neagră numărul 13!
Mioriţa, frate!!!
Poate mă duc dracu la OTV într-o seară să dezbat problema cu Dan Diaconescu, că alte variante nu prea văd.
Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.
Primul.
Doi poliţişti întocmesc procesul-verbal constatator la locul unei tamponări frontale între două maşini de fiţe pe şoselele României. Şi unul îi arată celuilalt:
”Uite bă Dorele, îi vezi pe ăştia doi din Bentley dacă n-au purtat centura ce urât s-au împrăştiat pe toată tarlaua? Iar ăştialalţi doi din Lamborghini, dacă au purtat centura vezi ce frumos arată, ai putea să juri că-s vii! ”
Al doilea.
Pe şoselele patriei. Impact frontal între Mercedes şi copac cu plonjon regulamentar al şoferului şi pasagerului prin parbriz la Cuca-Măcăii. Reporterul de la ora 5 luând interviu şoferului care plânge în fund pe câmp la vreo 20m de maşină cu volanul în mână şi cu pantalonii desfăcuţi (şoferul nu reporterul).
- Cum s-a petrecut tragedia?
- Păi am luat-o la ocazie pe blonda de colo! arată el către o tipă care se chinuia şi ea să se adune de pe câmp.
- Bine şi care-i legătura?
- Păi am devenit mai îndrăzneţ şi i-am pus o mână pe genunchi, iar ea, foarte deschisă, a început să-mi desfacă fermoarul de la pantaloni...
- Bine, şi?
- Şi la scurt timp am intrat în copac! spuse el în hohote de plâns.
- Totuşi de ce plângeţi în halul ăsta că aşa rău nu e, sunteţi în viaţă aici pe câmp cu volanul strâns în mână...
- Da, dar aţi văzut ce ţine ea strâns în mână!?! urlă el disperat.
Al treilea.
Ştiaţi că România are o legislaţie mai restrictivă în privinţa scaunelor de maşină pentru copii decât Germania?! Bună asta, nu?
Asta seamănă cu o poantă cinică germană: Cică RDG-ul avea o constituţie mai solidă în privinţa multor aspecte decât RFG-ul, numai că asta nu prea le-a folosit la nimic.
Al patrulea e mai puţin banc.
La vreo două zile după tirada mea exagerat de moralizatoare văd, din pură întâmplare, la TVR, la ştiri, un caz din Braşov. Ciocnire frontală în unghi de 90 de grade la o intersecţie unde un dobitoc ignoră cu graţie stopul şi intra cu 50kmh în plin într-o maşină care circula regulamentar. Cei cu dreptatea în braţe erau o familie: mamă, tată şi copil de 11 ani. Părinţii rămân bine mersi cu multiplele traumatisme de rigoare în maşină. Copilul plonjează prin parbriz 7 metri mai încolo şi cade în cap printre o maşină şi un zid - prilej pentru o babă sadică să povestească scena cu lux de amănunte în faţa camerelor avide de macabru. Copilul nu s-a mai trezit niciodată din comă.
Partea comic-sinistră aici e că nici la TV şi nici în ziare nu şi-o pus nimeni nici măcar o clipă problema cum o putut să zboare un copil prin parbriz de pe bancheta din spate într-o ţară cu o legislaţie rutieră mai restrictivă decât Germania - vezi mai sus.
Pur şi simplu aşa s-o întâmplat! Ghinion! Ceasu rău! Pisica neagră numărul 13!
Mioriţa, frate!!!
Poate mă duc dracu la OTV într-o seară să dezbat problema cu Dan Diaconescu, că alte variante nu prea văd.
Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.
marți, 11 ianuarie 2011
mie nu mi se-ntâmplă
Acum 5 ani când i-am luat scaunul de maşină lui fiu-meu, venit la ofertă odată cu maşina (scaunul, nu fiul) nu eram eu prea convins de justeţea gestului. I l-am luat aşa cum îi iei unui copil o trotinetă. Hai bă să-i luăm şi lui una că uite are şi puradelul vecinului - bine în cazul meu puradeii vecinilor n-aveau deloc trotinetă, pardon scaun.
Între timp, cum se întâmplă la mulţi, am mai îmbătrânit, am mai văzut, şi m-am mai deşteptat - numai în unele privinţe, nu-i vorba, că-n altele-s la fel ca-nainte.
Ce se întâmplă la un impact cu un copil care stă fără centură pe bancheta din spate, e simplu: probabil moare.
Ce se întâmplă la un impact cu un copil care stă cu centură pe bancheta din spate, e simplu: mai întâi centura îi fracturează coloana sau îi secţionează gâtul şi dup-aia moare. Bine, hai să nu fiu aşa drastic, îşi fracturează doar ambele picioare, bazinul, şi-şi face praf esofag, trahee, faringe, şi juma' din maxilar atunci când zboară pe sub centură.
Şi acum preferatele mele. Ţinutul în braţe.
Ce se întâmplă la un impact cu un copil ţinut în braţe de mă-sa pe scaunul din faţă: păi tot moare, dar moare frumos în braţele mă-sii. Nu-i aşa că o să fie o ultimă amintire deosebită cu bebeluşul dumneavoastră? La urma urmei a jucat perfect rolul de airbag.
Şi de ce m-am certat cu maică-mea primăvara trecută. Pentru ţinutul în braţe în spate. Ce poate fi mai sigur? Doar aşa circulă o ţară întreagă! Şi aşa am crescut şi noi*.
Ce se întâmplă în momentul impactului cu copilul ţinut în siguranţă în braţe de mama lui pe bancheta din spate, e simplu: tot moare, dar mai tărziu, la spital, pe masa de operaţie unde medicii se străduie să-i reconstruiască cutia toracică şi bazinul zdrobite de mă-sa care l-o ţinut drăgăstoasă în braţe până în ultima clipă, vorba aia.
Acum când mă uit, la imboldul nevestii, pe forumurile româneşti şi citesc părerile publicului despre scaunele de maşină mi se zbârleşte părul pe spinare.
Faptul că teoretic e obligatoriu în .ro scaunul de maşină pentru copii - vreau să zic măcar scriptic căci ecartul dintre lege şi realitate în .ro e relativ mare - e cu siguranţă străin celor mai mulţi şoferi (aşa cum îmi era şi mie până acu' juma' de oră). Dar de speriat e că faptul ăsta le e străin şi poliţiştilor de la circulaţie!
Lăsând la o parte faptul că nu cu multă vreme în urmă mă legănam şi eu în aceeaşi dulce ignoranţă, mi se par amuzante întrebările de genul: ”Iau amendă dacă n-are copilul scaun de maşină în Germania?” Nu, nu iei amendă! Te împuşcă! Pe loc! În baza legii care spune că au voie să tragă fără somaţie în agresor dacă viaţa victimei e într-un pericol iminent! Dacă nu te-ai prins agresorul eşti tu, iar victima e copilul. **
Şi venind vorba de Germania, ştiţi care e metoda germană de acomodare a copilului cu scaunul de maşină. Simplu: învăţ şi niciodată dezvăţ. Adică, plodul se pune de la vărsta de 0 ani, 0 zile (şi 0 ore dacă e cazul) în scoică (=învăţ) şi nu se mai extrage de acolo până la vârsta de 12 ani (= niciodată dezvăţ). Eventual se mai schimbă scoica pe parcurs, dacă se consideră oportun. Pur şi simplu pentru copil nu există situaţia în care să meargă în maşină fără scaun. Nici măcar nu-şi închipuie că ar putea exista această variantă. Mama stă în scaunul ei legată în centuri, tata la fel şi copilul la fel. Iar dacă vreodată, ca lui fiu-meu pe la patru ani, îi vine totuşi ideea să întrebe ce se întâmplă dacă nu-şi leagă centurile, nimic nu e mai elocvent decât o mică demonstraţie = o frână bruscă atunci când el e dezlegat, dar la nu mai mult de 10kmh ca să nu-i faceţi felul cu mâna voastră! Pot să vă garantez că acum urlă ca din gură de şarpe dacă plec din loc şi el n-a apucat să-şi pună centura. Da - de pe la 4 ani îşi pun singuri centura.
Îmi închipui că o parte din tot fenomenul ăsta de sictir vizavi de scaunele de maşină la români se datorează ignoranţei, în ciuda clipurilor ca cele de mai sus, sau reclamelor de pe la TV de acum câţiva ani, iar cealaltă parte spiritului latino-balcanico-ruso-turco-orientalo-mediteranean care ne caracterizează şi ne face să spunem, lasă bă că nu mi se întâmplă mie sau lasă bă că facem doar de data asta o mică excepţie, ce vrei să moară copilul de plâns. Nu, lasă că-i mai bine să moară de multiplu traumatism cranian.
Apropo, de plâns n-o murit nimeni până acum. Accidentele de maşină în schimb sunt pe locurile fruntaşe la capitolul ucigaşul de copii, dar vorba aia ne facem mai multe probleme despre pedofili (probabil câteva cazuri pe an) decât despre faptul ca odorul iubit ar putea să moară când cineva care nu ne-o dat de dreapta ne izbeşte din lateral (mii de cazuri pe an). Am spus ”cineva”, căci bineînţeles tăticul e un as al volanului, şi lui nu i se întâmplă să facă accidente, dar mai sunt alţii pe şosele nu la fel de aşi.
Chestia asta cu plânsul mă fascinează de altfel. Am văzut oameni educaţi care îşi iubesc plodul ca pe lumina ochilor şi care totuşi se uită la tine senin şi-ţi spun că ”plânge copilul în scaun”. So what?! Dacă ar veni copilul şi ar plânge că nu-l laşi să meargă ca emblema la Mercedes pe botul maşinii, şi ar plânge aşa mult, mult, mult de tot (pentru unii şi 20 de minute e prea mult ca să reziste îngeraşului cu tendinţe suicidale) atunci l-ai lăsa să stea acolo?! Sau cealaltă, ”cum să stea 8h în scaun”. Păi frate, dacă tu ai gene de cămilă şi cur de gibon şi rezişti atâta în scaun, nu-l supune şi pe bietul puradel amărât la aşa ceva! Opreşte maşina la fiecare maxim 2h sau la fiecare 1h şi odihneşte-te 5 minute! Aşa cum scrie în orice manual de conducere. Asta s-ar putea să vă salveze viaţa vouă şi la încă 30 de nenorociţi pe care-i prinzi în carambolaj în clipa aia în care aţipeşti la volan după 8h de condus în continuu.
Şi nu, nu mă las convins de teoria cu lipsa consecvenţei la români. Am cunoscut oameni care se dau peste cap să-i văre în guşă odorului suculeţul de morcovi zilnic, sau siropul de echinaceea (din-ăsta le dau şi eu), sau cine ştie ce prostie de o lipsă de însemnătate greu de descris în comparaţie cu viaţa odraslei, şi totuşi declară câtuşi de puţin tulburaţi că doar n-o să ţină copilul legat atâtea ore. Nuu, lăsaţi-l liber să zboare ca pasărea cerului prin parbriz. Între noi fie vorba la noi recordul o fost de 3 zile(citeşte 26h) şi 2000km cu plodul de 2 ani jumate ”legat” în scaun pe ruta Ruhrgebiet - România. Aşa că se poate, dar nu recomand maratonul ăsta nici la duşmani, şi asta nu din cauză că boracul ar fi plâns în scaun - prietenii ştiu de ce.
Bine ar trebui să nu mă mire foarte tare atitudinea mioritică despre maşini şi scaune, dacă mă gândesc că majoritatea vizitatorilor din .ro pe care-i iau din aeroport sunt cel puţin reticenţi dacă nu refractari de-a binelea la a purta centura pe scaunul din spate. Lor le explic de regulă, că la un impact la 150kmh, diferenţa între a purta sau nu centură pe scaunul din spate e diferenţa între o înmormântare frumoasă cu capacul deschis la sicriu şi una urâtă unde îngroapă ăia 3mc de pământ adunaţi cu buldozerul de pe marginea şoselei, că altceva n-au mai găsit din tine. Cei mai mulţi reacţionează pozitiv la asta, adică îşi pun hamul sau jugul cum mai e numit popular. Cei care au o rezistenţă sporită la sfaturi (vezi vârsta a 3-a) fac cunoştinţă cu ego-ul meu mai puţin prietenos care le comunică tăios că mă doare la bască de amenda de 40EUR pe care o vor plăti desigur ei în cazul în care ne opreşte poliţia, sau de modul în care îşi doresc să se împrăştie la mine pe parbriz la prima frână bruscă, dar că faptul că pe lângă asta o să iau şi puncte în permis chiar mă indispune teribil, aşa că la mine în maşină se merge cu centura pusă şi cu scaun de copil dacă aveţi sub 150cm. În înălţime, nu în circumferinţă!
Toate bune de pe Rhein si Ruhr.
* Asta cu ”aşa facem din moşi-strămoşi” îmi aminteşte de o povestioară de prin anii '30 când oamenii foloseau pixuri sau briantină pentru păr cu substanţe radioactive pentru că străluceau frumos. Faptul că în câţiva ani le cădea părul cu tot cu scalp sau vreo două deşte de la mâna dreaptă se pare că nu-i deranja.
** În realitate amenda e absolut modică, cam cât un scaun de maşină de calitate medie, adică 40 de EUR şi un punct în permis. Dar exceptând regiunile intens populate cu naţiuni conlocuitoare - şi până şi acolo e o totală excepţie - majoritatea poliţiştilor germani probabil n-o să ştie ce să facă în situaţia asta pentru că nu au mai întălnit-o vreodată. Aşa că nu m-ar mira să staţi vreo 5 ore acolo cu ei până se documentează.
Între timp, cum se întâmplă la mulţi, am mai îmbătrânit, am mai văzut, şi m-am mai deşteptat - numai în unele privinţe, nu-i vorba, că-n altele-s la fel ca-nainte.
Ce se întâmplă la un impact cu un copil care stă fără centură pe bancheta din spate, e simplu: probabil moare.
Ce se întâmplă la un impact cu un copil care stă cu centură pe bancheta din spate, e simplu: mai întâi centura îi fracturează coloana sau îi secţionează gâtul şi dup-aia moare. Bine, hai să nu fiu aşa drastic, îşi fracturează doar ambele picioare, bazinul, şi-şi face praf esofag, trahee, faringe, şi juma' din maxilar atunci când zboară pe sub centură.
Şi acum preferatele mele. Ţinutul în braţe.
Ce se întâmplă la un impact cu un copil ţinut în braţe de mă-sa pe scaunul din faţă: păi tot moare, dar moare frumos în braţele mă-sii. Nu-i aşa că o să fie o ultimă amintire deosebită cu bebeluşul dumneavoastră? La urma urmei a jucat perfect rolul de airbag.
Şi de ce m-am certat cu maică-mea primăvara trecută. Pentru ţinutul în braţe în spate. Ce poate fi mai sigur? Doar aşa circulă o ţară întreagă! Şi aşa am crescut şi noi*.
Ce se întâmplă în momentul impactului cu copilul ţinut în siguranţă în braţe de mama lui pe bancheta din spate, e simplu: tot moare, dar mai tărziu, la spital, pe masa de operaţie unde medicii se străduie să-i reconstruiască cutia toracică şi bazinul zdrobite de mă-sa care l-o ţinut drăgăstoasă în braţe până în ultima clipă, vorba aia.
Acum când mă uit, la imboldul nevestii, pe forumurile româneşti şi citesc părerile publicului despre scaunele de maşină mi se zbârleşte părul pe spinare.
Faptul că teoretic e obligatoriu în .ro scaunul de maşină pentru copii - vreau să zic măcar scriptic căci ecartul dintre lege şi realitate în .ro e relativ mare - e cu siguranţă străin celor mai mulţi şoferi (aşa cum îmi era şi mie până acu' juma' de oră). Dar de speriat e că faptul ăsta le e străin şi poliţiştilor de la circulaţie!
Lăsând la o parte faptul că nu cu multă vreme în urmă mă legănam şi eu în aceeaşi dulce ignoranţă, mi se par amuzante întrebările de genul: ”Iau amendă dacă n-are copilul scaun de maşină în Germania?” Nu, nu iei amendă! Te împuşcă! Pe loc! În baza legii care spune că au voie să tragă fără somaţie în agresor dacă viaţa victimei e într-un pericol iminent! Dacă nu te-ai prins agresorul eşti tu, iar victima e copilul. **
Şi venind vorba de Germania, ştiţi care e metoda germană de acomodare a copilului cu scaunul de maşină. Simplu: învăţ şi niciodată dezvăţ. Adică, plodul se pune de la vărsta de 0 ani, 0 zile (şi 0 ore dacă e cazul) în scoică (=învăţ) şi nu se mai extrage de acolo până la vârsta de 12 ani (= niciodată dezvăţ). Eventual se mai schimbă scoica pe parcurs, dacă se consideră oportun. Pur şi simplu pentru copil nu există situaţia în care să meargă în maşină fără scaun. Nici măcar nu-şi închipuie că ar putea exista această variantă. Mama stă în scaunul ei legată în centuri, tata la fel şi copilul la fel. Iar dacă vreodată, ca lui fiu-meu pe la patru ani, îi vine totuşi ideea să întrebe ce se întâmplă dacă nu-şi leagă centurile, nimic nu e mai elocvent decât o mică demonstraţie = o frână bruscă atunci când el e dezlegat, dar la nu mai mult de 10kmh ca să nu-i faceţi felul cu mâna voastră! Pot să vă garantez că acum urlă ca din gură de şarpe dacă plec din loc şi el n-a apucat să-şi pună centura. Da - de pe la 4 ani îşi pun singuri centura.
Îmi închipui că o parte din tot fenomenul ăsta de sictir vizavi de scaunele de maşină la români se datorează ignoranţei, în ciuda clipurilor ca cele de mai sus, sau reclamelor de pe la TV de acum câţiva ani, iar cealaltă parte spiritului latino-balcanico-ruso-turco-orientalo-mediteranean care ne caracterizează şi ne face să spunem, lasă bă că nu mi se întâmplă mie sau lasă bă că facem doar de data asta o mică excepţie, ce vrei să moară copilul de plâns. Nu, lasă că-i mai bine să moară de multiplu traumatism cranian.
Apropo, de plâns n-o murit nimeni până acum. Accidentele de maşină în schimb sunt pe locurile fruntaşe la capitolul ucigaşul de copii, dar vorba aia ne facem mai multe probleme despre pedofili (probabil câteva cazuri pe an) decât despre faptul ca odorul iubit ar putea să moară când cineva care nu ne-o dat de dreapta ne izbeşte din lateral (mii de cazuri pe an). Am spus ”cineva”, căci bineînţeles tăticul e un as al volanului, şi lui nu i se întâmplă să facă accidente, dar mai sunt alţii pe şosele nu la fel de aşi.
Chestia asta cu plânsul mă fascinează de altfel. Am văzut oameni educaţi care îşi iubesc plodul ca pe lumina ochilor şi care totuşi se uită la tine senin şi-ţi spun că ”plânge copilul în scaun”. So what?! Dacă ar veni copilul şi ar plânge că nu-l laşi să meargă ca emblema la Mercedes pe botul maşinii, şi ar plânge aşa mult, mult, mult de tot (pentru unii şi 20 de minute e prea mult ca să reziste îngeraşului cu tendinţe suicidale) atunci l-ai lăsa să stea acolo?! Sau cealaltă, ”cum să stea 8h în scaun”. Păi frate, dacă tu ai gene de cămilă şi cur de gibon şi rezişti atâta în scaun, nu-l supune şi pe bietul puradel amărât la aşa ceva! Opreşte maşina la fiecare maxim 2h sau la fiecare 1h şi odihneşte-te 5 minute! Aşa cum scrie în orice manual de conducere. Asta s-ar putea să vă salveze viaţa vouă şi la încă 30 de nenorociţi pe care-i prinzi în carambolaj în clipa aia în care aţipeşti la volan după 8h de condus în continuu.
Şi nu, nu mă las convins de teoria cu lipsa consecvenţei la români. Am cunoscut oameni care se dau peste cap să-i văre în guşă odorului suculeţul de morcovi zilnic, sau siropul de echinaceea (din-ăsta le dau şi eu), sau cine ştie ce prostie de o lipsă de însemnătate greu de descris în comparaţie cu viaţa odraslei, şi totuşi declară câtuşi de puţin tulburaţi că doar n-o să ţină copilul legat atâtea ore. Nuu, lăsaţi-l liber să zboare ca pasărea cerului prin parbriz. Între noi fie vorba la noi recordul o fost de 3 zile(citeşte 26h) şi 2000km cu plodul de 2 ani jumate ”legat” în scaun pe ruta Ruhrgebiet - România. Aşa că se poate, dar nu recomand maratonul ăsta nici la duşmani, şi asta nu din cauză că boracul ar fi plâns în scaun - prietenii ştiu de ce.
Bine ar trebui să nu mă mire foarte tare atitudinea mioritică despre maşini şi scaune, dacă mă gândesc că majoritatea vizitatorilor din .ro pe care-i iau din aeroport sunt cel puţin reticenţi dacă nu refractari de-a binelea la a purta centura pe scaunul din spate. Lor le explic de regulă, că la un impact la 150kmh, diferenţa între a purta sau nu centură pe scaunul din spate e diferenţa între o înmormântare frumoasă cu capacul deschis la sicriu şi una urâtă unde îngroapă ăia 3mc de pământ adunaţi cu buldozerul de pe marginea şoselei, că altceva n-au mai găsit din tine. Cei mai mulţi reacţionează pozitiv la asta, adică îşi pun hamul sau jugul cum mai e numit popular. Cei care au o rezistenţă sporită la sfaturi (vezi vârsta a 3-a) fac cunoştinţă cu ego-ul meu mai puţin prietenos care le comunică tăios că mă doare la bască de amenda de 40EUR pe care o vor plăti desigur ei în cazul în care ne opreşte poliţia, sau de modul în care îşi doresc să se împrăştie la mine pe parbriz la prima frână bruscă, dar că faptul că pe lângă asta o să iau şi puncte în permis chiar mă indispune teribil, aşa că la mine în maşină se merge cu centura pusă şi cu scaun de copil dacă aveţi sub 150cm. În înălţime, nu în circumferinţă!
Toate bune de pe Rhein si Ruhr.
* Asta cu ”aşa facem din moşi-strămoşi” îmi aminteşte de o povestioară de prin anii '30 când oamenii foloseau pixuri sau briantină pentru păr cu substanţe radioactive pentru că străluceau frumos. Faptul că în câţiva ani le cădea părul cu tot cu scalp sau vreo două deşte de la mâna dreaptă se pare că nu-i deranja.
** În realitate amenda e absolut modică, cam cât un scaun de maşină de calitate medie, adică 40 de EUR şi un punct în permis. Dar exceptând regiunile intens populate cu naţiuni conlocuitoare - şi până şi acolo e o totală excepţie - majoritatea poliţiştilor germani probabil n-o să ştie ce să facă în situaţia asta pentru că nu au mai întălnit-o vreodată. Aşa că nu m-ar mira să staţi vreo 5 ore acolo cu ei până se documentează.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
