luni, 26 noiembrie 2007

despre closete mai mult sau mai puţin europene

Având o vagă legătură cu Parisul, "ţin să semnalez şi pe această cale" (sic) un număr bestial din Dilema Veche: Closetul la nevoie se cunoaşte.

Toate bune oriunde aţi fi aşezaţi.

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

reveniri...

M-am întors de la Paris. Pentru a treia oară în toamna asta. Am să scriu şi despre asta. Acuma cică las ideile să se decanteze. Mi-e teamă să nu cumva să dispară de fapt odată cu gunoaiele de pe fundul borcanului (citeşte devla proprietate personală).
Mă simt bine că m-am întors.
Nu credeam să ajung aşa de repede la idei din astea. Chiar înainte de 30 de ani. Eu care am fost (brr, deja formularea cu parfum contemplativ prăfuit e de speriat) un spirit rătăcitor. De altfel şi acum mă urc cu plăcere în diversele avioane care mă poartă prin diverse colţuri de lume sau în maşină ca să dau o raită pe-un picior de Europă.
Şi totuşi. Poate-am îmbătrânit, căci mă regăsesc savurându-mi cu un rictus indescriptibil revenirea în Germania, şi nu numai pentru că mă cuibăresc din nou în căldura căminului lângă cei dragi. Ci pentru lucrurile familiare de aici, pentru staţiile de benzină unde nu-ţi trebuie facultate de calculatoare ca să pui motorină(nu vreţi să ştiţi cum îi zice la motorină, "gazole" !!!), pentru indicatoarele de pe străzi cu inscripţii pe care le înţeleg (ştiu că pare ciudat, căci am învăţat franceză o groază de ani în şcoală şi nu germană), de fapt pe care nu trebuie să mă chinui să le mai decodific, pentru friptura care e de regulă "durchgebraten"(prajită în profunzime) şi nu cu sângele stând să ţâşnească sub ameninţarea furculision-ului, şi pentru multe altele, cam de acelaşi fel. Pentru familiarul pe care îl reprezintă pentru mine oraşul şi societatea de aici.
După ce am ajuns acasă, i-am dat un telefon şefului meu să-i spun că am aterizat cu bine şi că mă bucur că am revenit, am vrut să spun, într-o ţară a cărei limbă o înţeleg, iar el intuind mai bine de fapt substratul îmi dă replica: "într-o ţară cu oameni a căror comportament îl înţelegi/prevezi".
Mdah, probabil asta e. Cert e că am cam îmbătrânit (temporar, până la următoarea călătorie cine stie unde) şi că mă oboseşte oarecum să reînvăţ cum se cântăreşte marfa la supermarket, care-i marca potrivită de bere sau de semipreparate, sau cum naiba îi ceri o chitanţă pe franţuzeşte la taximetrist (e simplu, îi spune "justificatif").

Până atunci,
Toate bune de pe Rhein şi Ruhr, a căror curgere deja am învăţat-o într-o măsură.

P.S. E prima dată când reîncerc scrierea cu diacritice a unui text mai lung de 2 propoziţii, după destul de multă vreme. Şi trebuie să recunosc că-i greu.

vineri, 9 noiembrie 2007

Testul Elanului cu Dacia Logan si Opel

Azi dimineata am executat cu success testul elanului cu Opel-ul meu care ma serveste fidel si ma tine intr-o singura piesa cand ma deplasez pe drum sau ma mai rastorn pe ici, pe colo.
Daca nu stiti cum e testul elanului, va explic, il poate face oricine, mai ales in .ro.
Asadar. Mergi cu masina la cca. 53km/h pe o strada relativ linistita cu 1 banda pe sens, carosabil ud bine, ca-n Germania in noiembrie, trafic nu foarte intens. Moment, in care, in fata ta la vreo 15m, un Logan rosu (dracu stie ce numar avea, saru' mana nasule, da cred ca nu erai tu) iese de pe o strada laterala astfel incat sa ocupe 3/4 din banda pe care mergi. Asa ca, fara sa apesi frana, tragi de volan stanga, intri pe contrasens, dupa care tragi repede de volan dreapta ca sa revii pe sensul tau si sa nu-i deranjezi cablurile pe dedesubt lu' camionu' care vine din fata cu farurile aprinse si cu un sofer cu fata de om care vede deja puscaria cu ochii pentru omor din imprudenta. Dupa care iti continui linistit drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, felicitandu-te pentru alegerea buna pe care ai facut-o cand ti-ai incheiat o asigurare de viata.

Bine, am eu asa o banuiala ca unii soferi de prin mult hulitul Bucale or sa zambeasca usor superior la citirea acestor randuri si or sa spuna, hai ba baiatu' ce dreq, noi d-astea mancam pe paine la micu' dejun, la iesirea din parcare, ca manevra de rutina. Asa o fi. Pe mine m-o mai prostit Germania asta.

Concluzia e ca Opelul o trecut cu bine testul si 3 oameni(eu, soferul Daciei si cel al camionului) au plecat cu inima cat un purice, linistiti in treaba lor. Si ca desi testul elanului o fost inventat in Suedia (ca vorba aia numai astia au elani - la noi pe Ruhr sunt doar la zoo, si nu prea sar in fata masinii), e foarte popular in .de. Iar daca-i vezi cum schimba benzile la 180kmh pe autostrada, parca incepi sa capeti o vaga idee de unde se trage popularitatea de mai sus.

Toate bune si voi sa conduceti fara griji acolo unde sunteti.

P.S. Acu' nemtii au o vorba pe care am aflat-o si eu de curand "Wer billiger fährt, ist schneller tot" = "Cine conduce mai ieftin, moare mai repede." (mai ieftin se refera la masina in sine). Acuma poate astea-s doar brasoave de-ale lor ca sa-si vanda masinile alea scumpe, sau poate nu.

marți, 6 noiembrie 2007

nazisti mai buni, nazisti mai rai

Zilele trecute citeam un articol in ziare care descria cum tinerii turci din Köln se bateau frumos in gherile de strada bine organizate cu tinerii kurzi din Köln, pe fundalul tensiunilor de la granita turco-irakiana.
Acuma ca sa intelegeti de ce m-am si enervat pe tema asta. Daca bataile respective s-ar fi soldat numai cu vreo cativa ciumeti morti si altii in puscarie asta ar fi fost excelent - vorba aia, Darwin si selectia naturala sa traiasca.
Dar pe langa asta s-au lasat cu destule interventii in spital, la urgenta, interventia unui aparat numeros de politie, pagube pe strazi si la magazine. Iar majoritatea acestora sunt platite cu gratie de contribuabilii germani, printre care ma aflu.
Asa ca am venit inapoi in birou plin de draci spunand ca e cam multa democratie in tara asta, si ca daca turcii si kurzii din DE vor asa de mult sa-si sparga capetele, sa se duca naibii la granita turco-irakiana si sa se ciomageasca acolo dupa pofta inimii ! Pe banii lu mama Turcia si nu a lu mama vitrega dar tare buna de-o tura, Germania.
La care Bjorn, bastinasul de la biroul alaturat zice, well de aceasi parere sunt si eu, dar nu pot s-o spun cu voce tare ca imediat ma eticheteaza lumea drept nazist.

Ei bine, pe mine nu ma pot astia acuza chiar asa repede ca am ceva cu strainii, asa ca scriu cu enervare si fara teama de etichete cele de mai sus.

Toate bune,

P.S. Desi tocmai mi-am amintit un caz al unui regizor evreu (cu parinti trecuti prin lagarele naziste, tot tacamul) care o facut acum 1 an o comedie despre Hitler, si in consecinta a fost imediat acuzat de anti-semitism de vreo 5 organizatii evreiesti de prin zona, pentru ca o luat in deradere un subiect atat de important. No comments.

miercuri, 17 octombrie 2007

Mana lunga a NPD-ului :P

Acum vreo 2 zile am gasit pe stalpul langa care imi parchez masina un fluturas cu "Inländer freundlich / NPD" - sper sa nu ma fi bunghit deja baietii, ca doar am numar de DE.

Pentru cine nu stie NPD e Nationaldemokratische Partei Deutschlands, continuator de seama al Nazionalsozialismus-ului prin zona, iar"Inländer freundlich" (Prietenos cu bastinasii in traducere libera) rimeaza desigur cu "Ausländer feindlich" (Ostil strainilor).

Da, din pacate asta e una din miile de fete ale Germaniei. Cea care include arestari printre nazisti si confiscari de arme cam o data pe saptamana, standuri de informare si atragere de prozeliti cam la cateva saptamani, demonstratii de strada ale extremei drepte cel putin odata la cateva luni, atacuri la propriu ale neo-nazistilor asupra strainilor o data la cateva luni, si altele de gen.

Ce-i drept pe partea cealalta exista intotdeauna si contrademonstratii constant si masiv, legi destul de dure impotriva a tot ceea ce are referire la subiect (de exemplu nu-i deloc indicat sa te apuci sa cumperi Mein Kampf in Germania, ca sa nu te trezesti cu Politia la usa, sau cel putin pe urme, ca sa nu mai spun ce Google cenzureaza explicit cautarile de acest gen - nu-i misto :) ), si sentimentul ca cea mai mare parte a populatiei nu solidarizeaza cu neo-nazismul de nici o culoare, dovada stand si procentele lamentabile ale NPD-ului in parlament sau in parlamentele locale (exceptie facand landurile estice unde a prins niste 7% prin vreo cateva).

Desi, apropo de populatie, au existat si cazuri ca cel de la Rostock din 92 cand populatia a aplaudat generos incendierea unui hotel cu azilanti (vietnamezi si altii) si de asemenea alungarea a circa 200 de tigani romani stabilit cu satra pe un camp din apropiere. (sic!) Judecatori foarte blanzi cu extremistii, politisti care intorc spatele, samd.

Pe partea cealalta imi mai amintesc de un roman apropiat mie care vroia sa devina primul nazist imigrant din Germania, la primul ei curs de germana. Asta pentru ca la curs veneau o sleahta intreaga de auslanderi care mai de care mai harnic (din coincidenta si care mai de care mai estico-turco-arab), din care majoritatea veneau acolo pe gratis pentru ca ii obliga statul ca sa le dea in continuare ajutorul de somaj. Partea usor de intuit era ca respectivii n-aveau nici un fel de tragere de inima in a invata vreo ceva, iar romanul care platea cursurile se oftica big time pentru ca intregul nivel al grupei era de rahat deoarece aia nu inaintau in stiinta nici cat motanul nostru gras intr-o gaura de soarece subnutrit. Dar cireasa de pe tort e ca la sfarsit erau obligati sa dea examenul dar nu sa-l si ia, bashca faptul ca le dadea statul bani de carti si rechizite (pe care el le cumpara cu banii proprii desigur). Si uite asa s-au nascut subit si de la sine aproape in proaspatul imigrant idei vechi de altfel prin zona ca "Germania sa fie a germanilor", sau in fine macar a celor care au chef sa mai faca si treaba aici, "Gata cu Multi-Kulti", "Barca e plina deja" si altele care i-au amuzat si intristat totodata pe colegii mei nemti.

Toate bune.

duminică, 14 octombrie 2007

Romantisme balcanice

Am fost ieri la turc la pravalie si am regasit fascinat si fascinant un colt de Romanie.
E indescriptibila atmosfera si starea pe care ti-o induce stabilimentul cu pricina.
Oricum daca vreodata ti se face dor de tara, acolo e precis locul in care trebuie mers. Totul, dar absolut totul (in fine aproape totul) te duce cu gandul si cu simturile la dugheana noastra balcanica, la magazinul mixt de la coltu strazii.
De fapt ce vreau sa spun e ca stiu acum de unde ne tragem, ca neam. Sunt precisa, vorba marmotei. Daca va lasa gura apa cand auziti de ciorba, fasole, muraturi la saramura, cascaval, iaurt, telemea, si alte cele de-i sad bine burdihanului romanesc regulamentar rotunjit, cel putin asa cum imi lasa si mie, atunci inseamna ca Traian si Suleiman tre sa fie parintii neamului romanesc, si nu Decebal. Ca de la ultimul n-avem decat varza, branza, viezure si manz ! Cine dracu manca viezure si manji in ziua de azi - desi la manji tre sa ma mai gandesc, ca de cand cu specialitatile astea din salam, nu mai stii prea bine...
Pe cand de la Suleiman cica am avea vreo cateva mii bune, bashca diacriticele. Si asta o descopera repejor orice emigrant roman din Valea Jiului nemteasca in contactul inevitabil cu colegii turci. Aferim, boieri dumneavoastra.
Si cum spuneam, intri in magazin si subit, implacabil si la propriu, Balcanii navalesc peste tine. Treci printre rafturi cu borcane de zacusca bulgareasca, sau de pasta de ardei grasi (de aceeasi sorginte - meseriasa intre noi fie vorba), cu pungi mari cu varza murata (la saramura nu cum o fac sclifositii de nemti la otet - nu ca n-ar fi buna si aia), cu bidoanele de apa la 5 litri pline cu frunze de vita de vie atent aranjate in suluri, ciorba cea de toate zilele a romanului (la plic desigur, si scrisa cu Ç), asta pe dreapta, ca pe stanga sunt rafturile cu telemea, si iaurt (bun asta, ca la mama lui in Romanica) si cascaval (sau kaşkaval cum ii zice Ismail) cu acelasi iz neaos, de Dalia sau Rodna, si muulte alte bunatati, din care putine ar fi straine unui versat locuitor al Bucurestiului. Dar toate astea n-ar avea aceeasi savoare daca n-ar fi ambalajele de calitate indoielnica, aruncate mai mult fara eticheta pe rafturile cu aspect izbitor de alimentara comunista, printre care te inghesuie fara cea mai mica urma de consideratie pentru spatiul tau personal (in contrast flagrant cu o dugheana germana) cu vorbitori vajnici de diverse limbi comunitare (la comunitatea Otomana de dinainte de 1877 ma refer), rusa, bulgara, sarba, croata, bosniaca, si desigur dragele noua si nelipsitele (din Ruhrgebit) cuvinte cu multe ş-uri din turca (in fine turcii si daca vorbesc germana, tot cu multe ş-uri o vorbesc spre deliciul celor care abia au invatat germana si tre sa cumpere ceva de la magazinul lor).
Da' tabloul n-ar fi complet daca pe mijlocul magazinului n-ar trona pe un raft de 5 metri in 30 de sortimente imparateasa marfurilor din Balcani. Samantza neamule, de bostan, de rasarita (floarea soarelui pentru aia mai ardeleni), unguresti, "de Braila"(nu ma intrebati de ce se cheama asa - scuze Miha), cu sare sau fara sau cu atata sare incat iti muta metabolismul si-ti umfla varful limbii, mici si negre , lungi si albe(d-alea mai mult seci), mari si negre, asortate, la pachete mici de 50 centi, la d-alea mari pentru toata familia, si e vorba de familia turceasca, care daca se respecta are cel putin 4 copii, 15 matusi si nenumarati unchi. Asa ca nu m-am putut abtine, si in perspectiva meciului Romania-Olanda de seara mi-am tras o punga de rasarita si am comis si o bere la pet de 1/2 de la Aldi, singurul pet acceptat prin zona, pentru cine nu stie nemtii impacheteaza berea la sticla de 1/2 si atat! Si tot pentru cine nu stie Aldi e simbolul absolut al marfurilor ieftine si de o calitate nu prea stralucita.
Pentru aprofundarea subiectului (bostan vs. rasarita) uite un thread in romana, desigur.
De la seminte - Hai Romania! Bun meciu' baietii ! - ma ustura si acu limba, ca erau din-alea mari vargate si cu muuulta sare, dar oricum aseara reflectam eu asa ca ar fi numai bune de scuipat pe iepurii proprietarului in gradina din spate cand stai seara la geam - cre ca paralizeaza neamtu instant daca vede asta, ca oricum cred ca mai injura asa uneori in gand ziua in care l-o pus Teufel-ul sa primeasca Auslanderi in chirie, dar macar imi zambeste si-mi da naibii buna ziua pe scari cum fostii mei proprietari de Bucale n-or sa fie in stare niciodata.
Si completarea tabloului era cu rusoaica de la galantarul de carne din spate care-i spune turcului, care tocmai o fraierea pe fata punandu-i o bucata de carne mai proasta intre doua mai bune, intr-o germana aproximativa, hai ma ce naiba ca doar ne cunoastem, imi faci din astea, dar nu cu sobrietatea cu care ar spune-o un neamt indignat care ar descoperi asta. Nuuu. Ci asa in stilul ala hazliu-resemnat balcanic, al omului care stie ca oricum toata lumea pacaleste un pic pe toata lumea si ca poate maine rolurile or sa se schimbe, asa un pic ca-n Caragiale in caldura mare, monser.
Probabil daca esti victima stilului asta in fiecare zi nu-ti mai apare asa intr-o lumina romantico-prafuita ca mie, pentru ca nu poti sa iesi pe usa magazinului si sa te reintorci in Germania ta, sau poate cei care traiesc acolo invata sa-l aprecieze pur si simplu, cine stie.

Asa ca toate bune la samantza de pe Ruhr neamule ca n-ai mancat asa ceva neam de neamu tau.

P.S. Alea pe care le-am halit eu aseara erau Made in Spain. :)

miercuri, 10 octombrie 2007

Odiseea CD-ului II - Admini Imbecili !

Cu vreo jumate de an in urma scriam (gee ce cuvinte mari folosesc) despre o proba de foc pentru angajatii pe post de inginer, sau orice are de a face cu calculatoarele ! Inclusiv femeie de servici ! (Aici trebuie aduagata si proba cu maturatul pe jos fara scosul serverului din priza)


Acu am ajuns la apogeul imbecilitatii in materie de CD-uri si pastrarea lor !
Cat de neghiob tre sa fii ca admin (IT administrator, da, unii din ei au terminat chiar o facultate de calculatoare, iar unii sunt chiar tipi inteligenti) incat sa pastrezi jumate din tool-urile cu care se umbla prin firma (de la WinXP sau Fedora la MS VisualStudio 2005) intr-un teanc imprastiat aiurea pe masa printre cabluri, foi, surubelnite si alte cele necesare traiului zilnic.

Cand mi o dat prima data idiotul DVD-ul cu VisualStudio am crezut ca-i vreo copie de lucru pe care o da la toti neavenitii de prin firma care cer asa ceva. Fiindca obiectul in sine arata de parca ar fi fost torturat de talibani sa le spuna codurile de la butonul rosu al lui Bush. (Nu ca ar avea ce face cu ele fara buton). Cred ca o aterizare fortata in Desertul Mojave pe post de tren de rulare al unui Hercules C-130 l-ar fi adus intr-o stare relativ vecina, daca nu un pic mai buna decat cea actuala.

Normal ca epava cu pricina (la DVD nu la admin ma refer) n-a vrut nici de-al dracului sa functioneze (ar fi fost una din minunile tehnicii moderne). Si la fel de normal ca m-am dus inapoi sa-l anunt pe celenteratul angajat pe post de admin ca nu functioneaza.

Si stiti ce s-a apucat sa faca ! Sa recupereze datele de pe el !!! Intrucat mi-a marturisit senin ca era singura copie pe care o mai avea !!! Nu ma intrebati unde naiba e originalul. Nici eu n-am indraznit ca n-aveam timp, trebuia sa stau cu gura cascata si cu ochii bulbucati, deh, asa cerea situatia si demonstratia de prostie.

Cu aceasta mica demonstratie de eficienta germana, ma pot intoarce la contemplatul gradinii Domnului.

Toate bune de pe Rhein si Ruhr.

P.S. Surprinzator dar finalul a fost fericit protozoarul a reusit sa recupereze DVD-ul. Ceea ce dovedeste pe deplin ca exista un Mare Dumnezeu al Prostilor, ca altfel nu stiu cum sa-i spun.

luni, 8 octombrie 2007

despre caini si colacii lor

Asa cum vor multi sa te convinga, aici nu-s cainii cu colaci in coada, de fapt nu prea sunt caini deloc. La aia vagabonzi ma refer. In schimb au asociatii de aparare a animalelor. Nu-sh ce dracu face asociatia 'Catelu fericit' tot anul, inafara de a toca banii fraierilor (=contribuabili=si eu), ca eu n-am vazut picior de caine vagabond intr-un an intreg de Germania. Sau s-ar putea sa-mi spuneti ca-s asa eficienti incat cum apare un caine vagabond in strada cum il salta asociatiile in secunda 2. Mai sa fie !
Dar trecand peste caini, pot sa ma confesez scurt despre ce am vazut intr-un an de zile aici.
O fac intr-un singur loc pentru a intregi tabloul despre Germania si a nu fi acuzat de obtuzitate. Sau poate pentru a-mi aranja mie gandurile si subiectivismele mai bine.

Privitoriule, trecatoriule or numai degraba de giudecata varsatoriule, bun-venit sau neavenit cum fi-vei, daca pasii-ti vor fi purtati prin idilica si idealizata Jermanie, te vei poticni si chiar vei fi nevoit sa dai la o parte cu piciorul:
- nemti care beau la 10 dimineata in bodega din parc
- nemti care beau in statia de autobuz cand ploua de n-ai unde sta
- nemtoaice care beau pe treptele din spatele primariei cu o mana si cu cealalta zgaltaie caruciorul
- nemti care beau in tren/autobuz
- nemti care se pisa dupa coltul blocului
- nemti care-ti taie calea pe autostrada
- nemti care te flashuiesc pe autostrada (ce-i drept doar vreo cativa intr-un intreg an)
- nemti care te claxoneaza la semafor (ce-i drept numai vreo 2-3 intr-un an)
- nemti care trec pe rosu (sau in fine galben/rosu)
- nemti care-s shmekeri in masina lor
- nemti care arunca sticle si gunoaie in autobuz/tren
- nemti care arunca gunoaie peste tot pe unde nimeresc
- nemti care se urca cu picioarele pe banci/banchete/pereti etc.
- nemti care asculta muzica la difuzorul de la telefon (astia-s mai mult turci, dar cu cetatenie)
- nemti care se bat in autobuz/tren (idem cu cetatenie)
- nemti care se bat pe stadioane (astia au un departament separat de politie pt. stadioane)

- nemti care cauta prin gunoaie la gara
- nemti lenesi
- nemti hoti
- nemti care imping vantul pe ajutor social/pensie de boala/etc. (nu asa de multi cum le place romanilor sa creada)
- nemti care injura (ce-i drept nu pe mine)
- nemti rasisti
- nemti nazisti (ce-i drept nu fata de mine)
- nemti aroganti
- nemti incompetenti
- nemti care nu-si fac treaba
- nemti care incearca sa te prosteasca pe fata
- nemti care cred ca daca vorbesti prost gandesti la fel

- nemti prost imbracati
- nemtoaice prost imbracate
- nemti/nemtoaice grase, proaste si urate sau oricare combinatie din cele 3 plus altele
- nemti care put
- nemti nesimititi
- nemti care-si educa copiii prost sau deloc
- nemti care nu citesc nici macar ziarul daramite vreo carte
- nemti care iau salarii babane fara sa faca mai nimic
- nemti care iau mita
- nemti care dau mita
- nemti care se duc la curve pe banii contribuabililor
- nemti care voteaza ca oile fara sa stie prea bine ce
- nemti care nu vorbesc nici o boaba din vreo limba straina (eventual numai dialectul lu' ma-sa)
- nemti care vorbesc si germana ca dracu'
- nemti nepoliticosi sau grobieni
- nemti misogini

(va fi adaugata si revizuita)

Toate bune de pe Rhein si Ruhr (destul de poluate si ele uneori, ce-i drept)

duminică, 7 octombrie 2007

Sunt fan declarat Bernard !

E bestial !
Asta e un urs polar fara par spaniolo-francez si l-am descoperit uitandu-ma impreuna cu fiu-meu pe Kika (canalul pentru copii - tv de stat - excelent) seara tarziu (cam pe la 8:30). Seara tarziu pentru Stefan ma refer.
Singurul desen animat netradus in germana.

Bernard Parachute
Bernard in the Gym

sau mai bine dati un search dupa Urso Bernard pe youtube.


Toate bune de pe Rhein si Ruhr.

joi, 4 octombrie 2007

stickers si etichete

Vad destul de des pe diversele masini cu care ma intalnesc pe drum (si nemtii chiar au masini, multe, adica le produc da le si cumpara, probabil din sentiment patriotic) stickere cu "I love(=inima rosie) Ruhrgebiet" sau "Düsseldorf is my hometown" sau ceva de genul "I'm proud of being from Ruhrgebiet"etc.

Acuma banuiesc ca respectivii chiar cred in ceea ce au lipit pe masina cu riscul de a munci juma de ora cu toate solutiile chimice ca sa-si dezlipeasca traznaia de acolo (cine si-a luat masina de la DiBas stie). Si ma gandeam asa cum ar arata oare niste etichete mari asa in coltul lunetei (la geamul din spate de la masina ma refer si nu la snipers si altele) cu "I love(=inima rosie decolorata) Hirlau" (scuze Costea, fara intentie) sau "Vaslui is my hometown". Ca de "I'm proud of beeing from Valea Jiului" nu cred ca-i nevoie, ca-si da seama toata lumea cand vii de acolo. Si oricum populimea de acolo vine cu trenul nu cu masina si nimeni nu le sta alora prea mult prin preajma sa citeasca indeaproape ce scrie pe obiectele de cult pe care le manuiesc maiestru.

Oare de ce ma buseste rasul. Poate asa-s eu mai cinic cu patria muma uneori.

Oricum, ca parafraza, un prieten imi scria zilele trecute, "Toate bune de pe Bahlui si Nicolina". Asa sa fie, pentru toti.

Toate bune de pe Rhein si Ruhr.

P.S. Ruhrgebiet=Bazinul Ruhrului (un fel de Valea Jiului de la nemti - da la ei minerii de regula stau in mina, nu in fata la Reichstag cu ghioaga in mana - poate de aia o fi mandri restul de locuitori).

duminică, 30 septembrie 2007

Da ce salariu ai tu acolo bah?

Tema asta e taare veche, cel putin de acu' cativa ani, cand o ruda ma intreba cu o emfaza care nu se lasa stirbita cu nimic de grobianismul usor vizibil al respectivului, daca eu p'acolo prin Bucale ridic macar vreo 2-3000 in mana. Si la naiba se referea la EURO ! NET !!

Uite si pe altcineva cu aceeasi problema :)
Da ce salariu ai tu acolo

Adevarul e ca-s al naibii de multe mituri despre cat se castiga in vest. Multe aduse si cultivate cu grija unui gradinar englez de la curtea regala de nenumaratii stranieri intorsi rupti de sale cu trelingul de duminica si cu un BMW la mana a 15-a de pe cele plantatii si santiere europene, care n-au curajul sa spuna lucruri simple, cum ar fi ca o vanzatoare la magazin in Italia incepe de pe la 800 de EUR, sau ca salariul mediu in NRW(land-ul de pe Rhein si Ruhr) e un pic mai mare de 1400EUR (net), pentru ca nu cumva rudele ramase acasa si care au expectante, deh', europene, sa sara imediat cu gura in purul stil neaos: "Numa' atata ! Pai bah stai sa-ti zica mandea de cumnatu' lu' varu' lu' vecinu Costel de la 3! Il stii! Baiat de comitet! Sa vezi ala cat castiga..." Ala fiind un rupt in after (asa-i zice la rect pe nemtzeshte) care se laudase mai abitir in prealabil.

Si pentru detaliere uite o statistica:
Da ce salariu ai tu acolo - poll

ah, si nu uitati ca salariile din poll is brute, deci cam 1/3 dispare de acolo.

sâmbătă, 29 septembrie 2007

in and out of DE

Despre de ce vine lumea in Germania, de ce sta lumea aici si de ce pleaca lumea de aici inapoi in RO intr-un thread care degenereaza discret pe la margini si pe la centru, ca orice discutie balcanica atat de draga romanilor (si mie inevitabil):

Din Romania in Germania


Si, vorba unuia, daca si Plesu... :

Dilema Veche - Pesimism

... apoi despre mine ce sa mai zic.

vineri, 28 septembrie 2007

Primul post

La sugestia unei prietene m-am gandit sa-mi adun elucubratiile intr-un singur loc asa ca iacata-ma-s mamuca in lumea bloggerilor.
Poate n-o sa fie nimic de capul lui, dar macar am un loc unde sa-mi adun trecutele mailuri despre germania si integrarea aici plus alte tampenii pe care le-am mai scornit de-a lungul vremii.

Practic asta e primul post si tot practic, idei am mai avut si inainte de a-mi face blog. Asa ca in lista asta cronologic ordonata n-o sa fie primul, ci va fi precedat de divagatii mai vechi.

La cat mai bune de pe Rhein si Ruhr.

marți, 8 mai 2007

jurnal de limba germana

Trebuie sa recunosc uneori ca avea dreptate Claudia in lamentarile ei despre pierderea identitatii intelectuale si a limbii.
In principiu procesul de invatare a limbii merge mai repede decat ma asteptam (cu exceptia lui Stefan care are scuza ca trebuie sa invete si ce-i aia wasser/apa in paralel cu a invata cuvantul in cel putin 2 limbi deodata).
Chiar si Claudia care e complet nemultumita de ritmul si performantele ei o facut progrese uriase in lunile astea. Iar eu ma pot lauda ca incerc sa citesc carti (ce-i drept nu chiar Schiller in original), si nu pun mana mai des de trei ori pe pagina pe dictionar (asta pentru ca multe necunoscute le interpolez din context nu ca as un vocabular asa de vast). Si tot eu pot admite cu umilinta ca actele de la Finantele publice inca imi pun serioase probleme (dar asa cum am mai spus, nemtii admit ca oficial sunt acceptate 2 dialecte ale limbii germane contemporane: germana si germana administrativa - adica aia din actele cu pricina).
Si totusi problema rezida un pic mai adanc decat simpla citire a unui articol de ziar sau a unui raport despre impozite.
E in modul in care operationalizezi cunostintele de limba, in care te identifici cu ea, si nu mai putin important in care ii patrunzi subtilitatile sau in modul in care subtilitatile ei te patrund pe tine. Iar asta e neinchipuit de greu uneori.
E in voluptatea de a-ti exprima ideile si de a le pune intr-o fraza care sa patrunda auditoriul. Voluptate pe care nu mai ai cum s-o simti intr-o alta limba. Cel putin pentru o lunga vreme pana cand ii devii un adevarat cunoscator.
Sunt subtilitatile de limbaj, infloriturile si briz-briz-urile care dau o savoare aparte enuntului, cele pe care nu le vei putea stapani prea curand. E drept s-au vazut cazuri de vorbitori nativi de romana care au rupt gura targurilor frantuzesti spre exemplu, dar pe langa ca-i cam ajuta si circumvolutiunea oleaca mai mult decat pe mandea, am impresia ca au si cam imbatranit pe cele insorite maluri ale Senei. Asta ca sa nu spun ca, la naiba, dar germana e intr-adevar departe de romana. Am fost in Italia de curand si am redescoperit cu incantare ceea ce 1 milion de imigranti romani(in crestere - la numar ma refer) o redescopera in fiecare zi, adica apropierea fantastica intre limba lui Maldini si Del Piero(m-am gandit ca pe astia ii stie lumea mai bine decat pe Dante sau Da Vinci) si aia a lui Hagi si Bölöni (astia nu erau totusi machidoni sau unguri?). La naiba, in italiana, analfabet sa fii si tot ti se leaga silabele si sensurile de cuvintele ala asa faine cum ti le rostea mamuca ta in grai moldovinesc sau ardelenesc, n-are importanta. Martor la asta stau tot aia 1 milion de mai sus, ca doar n-or fi toti cercetatori gradul 1 in limbi romanice.
Vorba multor forumisti de pe Tineri Romani in Germania - as vrea sa traiesc in Italia, cu salariul si conditiile din Germania - ceea ce probabil ar face ca Italia sa arate exact ca Germania, deci n-ar mai fi de dorit sa traiesti acolo. Sau poate ca nu :)
Iar daca unele perle de umor sau de exprimare literara in germana iti mai leaga uneori 2 neuroni intre ei in incercarea disperata de a te face sa zambesti satisfacut, atunci, cu siguranta, biet muritor incepator intr-ale limbii lui Goethe, poti dormi linistit in ignoranta ta caci prea curand nu vei fi tu acela care le va asterne peste pixelii alb-imaculati ai editorului de texte.

Mdah, cred ca o sa mai treaca multa apa pe Ruhr (si nu pe Rohr ca aia inseamna 'teava', eventual de la wc, desi aici s-ar potrivi), pana cand voi scrie cu aceeasi usurinta un mail in germana.

Apropo de operationalizare, acum cateva zile, ascultam (pentru a cata oara oare) D'Allemagne al Patriciei Kaas (ca pont, tipa s-a nascut pe granita cu Germania si a vorbit pana la 8 ani numai germana, de aia-i asa admirata pentru cum canta in franceza) unde are cateva versuri:

D'Allemagne, je connais les sens interdits
Je sais où dorment les fusils
Je sais où s'arrête l'indulgence

ceea ce-ar veni cam asa

Din Germania, cunosc sensurile interzise
Stiu unde isi duc somnul armele
Stiu unde se sfarseste toleranta

(fie-mi iertata traducerea - nota mea)

Acuma stiu ca va intrebati unde e apropoul si operationalizarea. Vine el si operationalizarea mai tarziu (precum cainele, pentru cei ce stiu bancul).
Ma gandeam zilele trecute la cum comunic cu Stefan, in mare parte in romana desigur, dar cu incercari de a introduce cuvinte si comenzi simple in germana (scopul e usor de recunoscut aici).
Si totusi, remarcam ca majoritatea covarsitoare a interdictiilor i le transmit in germana. Astfel incat Stefan a invatat prima data sa spuna "nein" si nu l-am auzit inca niciodata pronuntand "nu" si tot el intelege mai repede "Lass das da!" decat "Lasa aia acolo!" sau "Das darfst du nicht!" decat "Asta n-ai voie!". Probabil peste ani o sa spuna si el la fel, din frageda-mi pruncie in Germania imi amintesc cum nu-mi dadea tata voie sa fac diverse lucruri :P

Desi ciudat cu nemtii, caci pentru un popor asa de ordonat au o limba tare neordonata. Probabil asta o fost debuseul lor de nesupunere si dezordine veacuri de-a randul. Stiu, au mai spus-o si altii inaintea mea, dar eu o redescoper acum pe propria-mi piele, sau, in fine limba.


Toate bune de pe Rhein si Ruhr.

jurnal de acomodare - continuare

Sa va povestesc cateva intamplari usor voalate intentionat pe alocuri.

Un bun prieten, roman sadea, imi istorisea cu putin timp in urma o intamplare caracteristica pentru mentalitatea candid isterizata romaneasca.
Incercase sa ia bilete pentru un grup la un eveniment, iar tanti de la telefon ii spusese ca nu mai are bilete decat pe 15-16 luna urmatoare. Asa ca omul nostru se intorsese cu fata-i metaforica(adica prin ym) spre grup si intrebase daca e ok asa. Raspunsul neaos nu s-a lasat mult asteptat si a venit, usor de intuit, pe caile bitilor: "Dar tu chiar te astepti ca eu sa stiu de pe acum ce o sa fac luna viitoare pe data de 15 sau 16!!x!@!&$%&$!!"

In aceeasi dezordine dintre idei. O prietena imi povestea cum o frantuzoaica(din Franta da!) o rugase daca ar putea sa stea o seara cu copiii ei pe 21 noiembrie pentru ca ea se duce la teatru unde joaca actorul ei favorit.
Si prietena a acceptat.
Am uitat sa va spun ca discutia asta se petrecea prin primavara.

Si ca sa ramanem in kernelu' Ioropii, pe 6 ianuarie, seful meu, neamt din tata in fiu, (mai mult fiu decat tata, ca are un nume polonez, dar Jermania dodoloatza sa traieasca) imi spunea radios ca si-a facut rezervarea pentru Costa Brava (asta-i in Spania, da!, spre deosebire de Coasta de Azur, Coasta de Fildes si Cuasta te...)
Si al naibii neamt plati numa' 600EUR/2sapt/hotel3*(apart. de 2 camere)/2adulti+2copii/demipensiune. Las' ca va spune mandea, face vreo 12.5EUR pe zi de persoana, cam cat chiria pentru presul de la usa intr-un hotel de 3 stele romanesc (cu stele romanesti desigur). La banii astia ar ajunge ceva mai ieftin decat acasa cred, daca ar sta cu chirie, da' are casa proprie.
Da' ca sa nu uit rezervase din ianuarie pt. sfarsitul lui septembrie.

Iar ultima intamplare care m-o determinat sa logorez aici vartos s-o petrecut cu putin timp in urma cand incercam impreuna cu acelasi sef si cu un alt amic cu radacini indiene, nevasta braziliana si crescut prin diverse locuri din lume de la Japonia(vb. japoneza fluent) pana la Madagascar, sa stabilim un pranz impreuna maine sau poimaine, iar la propunerea neamtului sa-l facem vineri a venit raspunsul prompt al indiano-japonezului da tu crezi ca eu stiu ce fac poimaine la pranz!!(si mai departe vezi semnele de la raspunsul romanesc) Raspuns care bineinteles l-a blocat usor pe mute pe neamtul nostru. Se pare ca i se taiase curentul de la modulul vocal de lb. engleza si nici cu germana nu statea mult mai bine de vreme ce baiguia niste aber, ich... aber (unde 'aber' inseamna 'dar' si nu vine de la aberatie asa cum ar crede unii)
Si atunci i-am explicat plin de verva inponezului ca exact asta facem si noi in Romania. N-avem nici cea mai vaga idee ce o sa facem peste o luna sau o zi. Si mai mult de atat ne cultivam cu indarjire starea asta de incertitudine.
Nuu, nu vine de la societatea noastra nepunctual balcanica sau de la agitatia mentala necreatoare a lui Gigi romanu neaos. Ci vine pur si simplu dintr-o perversa isterie nationala pe care ne-o cultivam cu o grija demna de scopuri mai bune.
Asta m-am intrebat si eu cand am venit aici, cum sa-ti planuiesti un lucru cu 1 luna inainte !! Dar cum sa-ti planuiesti unul cu 9 luni inainte (unii fac si copiii neplanuiti, de exemplu :P) !!!
E simplu. Vorba lui Stan: "Trebuie doar sa te pui in starea de a face"
(Nu, nu e vorba de Stan Patitul desi s-ar putea spune :P)
Daca o sa-ti planifici asta, ai sa vezi ca o sa se intample.
Tot universul o sa concure ca planurile tale sa se indeplineasca. Sau pur si simplu o sa te stradui sa-ti planifici toate celelalte treburi care se vor ivi intre timp in jurul reperelor deja stabilite.
Se mai intampla si la nemti sa mai rateze cate un item din asta din marele plan cincinal. Dar in 99% din cazuri chiar le iese.
Si-i asa comod sa poti lua bilete de avion Germania-Italia cu 45EUR dus intors spre ex. pt ca ai stiut sa-ti planifici cu 4 luni inainte...

Toate bune de pe Rhein si Ruhr.

joi, 12 aprilie 2007

Oare am nevoie de ajutor

Intr-o vreme mai participam si eu la intervievarea candidatilor la o multinationala de prestigiu (da-i cu lemnu neamule).
De vreo cateva zile mi-o venit in cap o noua proba eliminatorie la un interviu de angajare in IT.
Sa-i intinzi candidatului un CD. :D
Si sa urmaresti cum il apuca. >:)
Iar daca-l apuca precum ghiolbanul care ma streseaza aici la lucru de vreo saptamana, adica folosind 3 deste, unul pe partea nescrisa si doua direct in mijlocul partii scrise, sa-l dai afara urgent !!! Ala nu va fi niciodata un programator !!! Cum dracu poti sa ai incredere in cineva sa scrie codul pentru un sistem de navigatie cand el nu e in stare sa apuce un CD !!!!

Si de aia toate CD-urile mele de la lucru sunt pline de urme de grasime acum
Stiu tot ce o mancat dinainte de Pasti si pana acum !!!! :((


Cred ca totusi traiul asta in Germania ma afecteaza nitzel.
Da! Si ma enerveaza si aia care indoaie ziarul pe langa dunga, sau parcheaza masina stramb la Kaufland !!!

Dar sa mai luam o pastiluta, ca tare-s bune, si sa ne calmam

Toate nebune de pe Rhin si Ruhr,

P.S. Si aia care apasa tubul de pasta de la jumate !!!
P.P.S. Sau care arunca servetelele la reciclabile si nu la biodegradabile !!!

marți, 10 aprilie 2007

unde fugim de acasa - de tot !

Cand vreti sa stiti daca traiti mai bine sau mai rau anul asta, sau, poate, unde vreti sa emigrati anul asta, aruncati un ochi aici:

Global Quality of Living City Rankings 2007

Highlights from the 2007 Quality of Living Survey

Hristos a Inviat.

joi, 22 februarie 2007

Sentimentul romanesc al isteriei

Asta-i un articol de-al lui Cartarescu, in care nenea asta explica un pic din motivele pentru care am plecat.

Sentimentul romanesc al isteriei

Toate bune pe unde suntem fiecare.