aach die Franzosen

Cu mai multă vreme în urmă am făcut o rezervare în Italia dar prin intermediul unui operator german. Totul a fost exact cum mă așteptam, dacă nu un pic mai bine, dar nu despre asta vroiam să vorbesc. În plicul primit pentru confirmarea rezervării, împreună cu descrierea drumului, a condițiilor, și a altor lucruri de bun simț se afla și o scrisoare scurtă care rezuma întreaga afacere și se încheia călduros (cel puțin așa consideră nemții) cu ”Ne bucurăm că sunteți clientul nostru. Cu respect, xxxx”. Ceea ce, presupun, era perfect adevărat. Îmi pot lesne închipui că banii mei le puteau prilejui măcar o bucurie măruntă acolo, de moment.

Anul ăsta am făcut o rezervare în Franța prin intermediul unui operator francez. Același plic, aceleași documente (cu aproximație) și aceeași scrisoare rezumat, încheiată apoteotic de data asta cu (sper ca franceza mea ruginită să nu mă fi trădat mișelește în mijlocul traducerii) fraza următoare: ”În așteptarea plăcerii de a vă întâlni, vă rugăm să ne acordați permisiunea de a vă transmite expresia celor mai alese sentimente ale noastre.”
No kidding! Țapene plăceri mai aveți, mă băieți.

Cam atât despre ciocnirea dintre răceala germană și căldura latină de aici de pe frontul de vest.

Toate bune de pe Rhein și Ruhr.

P.S. Titlul, în traducere liberă, ar fi cam așa: ”Ah Franzujii !”