picături din trecut

Cu mai mulţi ani în urmă mergeam cu un microbuz nenorocit pe Valea Oltului şi mă uitam îngrozit la multitudinea de gunoaie care dau "culoare locală" defileului. Cu un fond intern bine frăgezit de roabele de rahat pe care le cărasem în cârcă în prealabil, mi s-a făcut atâta scârbă de cele dimprejur încât mi-am spus că trebuie să încep să fac ceva ca să mă car de acolo.
După o vreme am şi făcut-o, când s-a ivit ocazia.
După o altă vreme citesc din întâmplare că am reuşit să "blocăm" Oltul cu peturi la izvoare.
Altceva decât o lungă tristeţe nu-mi mai trece prin minte sau suflet.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

Mărunţişuri germane III

Sau aproape germane.

Apropo, când spui Belarus, la ce te gândeşti ? Ultima dictatură din Europa, vai de fundul lor, n-au după ce bea apă, etc.
V-aţi uitat vreodată pe Google Maps la Belarus ? N-arată mai mult decât la România, doar vreo câteva străzi principale, că deh, nu-i în publicul ţintă.
Dar ştiţi ce e absolut remarcabil pentru fundul Europei ? Că are o centură de autostrăzi în jurul capitalei, Minsk, şi o autostradă care traversează ţara de la est la vest, legând desigur capitala de exterior !
Fără alte comentarii.


Ştiţi bancul cu examenul de intrare la academia militară şi răscoala din 1907 ?
- Gigel, ce profesie au părinţii tăi ?
- Păi, tata colonel şi mama căpitan.
- Buun, aşadar, în 1907, în satul Flămânzi, judeţul Botoşani, a avut loc o răscoală ţărănească la care au participat 10.000 de oameni. Întrebare de examen: în ce an a avut loc răscoala ?
- 1907 !
- Foarte bine! Admis! Următorul!
- Ionel, ce profesie au părinţii tăi ?
- Păi, tata locotenent şi mama caporal.
- Buun, aşadar, în 1907, în satul Flămânzi, judeţul Botoşani, a avut loc o răscoală ţărănească la care au participat 10.000 de oameni. Întrebare de examen: câţi oameni au participat la răscoală ?
- 10000 !
- Foarte bine! Admis! Următorul!
- Bulă, ce profesie au părinţii tăi ?
- Păi, tata magazioner şi mama femeie de servici.
- Buun, aşadar, în 1907, în satul Flămânzi, judeţul Botoşani, a avut loc o răscoală ţărănească la care au participat 10.000 de oameni. Întrebare de examen: numele şi adresa fiecăruia ?
- ...

Acum am găsit şi varianta germană a bancului:
Clasa I, test la limba germană:
- Hans, pentru nota 1* spune te rog pe litere cuvântul "Vater" !
- v, a, t, e, r
- Bravo Hans! Nota 1! Următorul!
- Brunhilde, pentru nota 1 spune te rog pe litere cuvântul "Mutter" !
- m,u,t,t,er
- Bravo Brunhilde! Nota 1! Următorul!
- Muhammed, pentru nota 1 spune te rog pe litere cuvântul "Integrationsschwierigkeiten"**
- ...


Am văzut curând cartea "1000 Gründe Deutschland zu lieben", ceea ce s-ar traduce "1000 de motive să iubim Germania". Şi nu, nu e de la ministerul propagandei sau ceva similar. Acum nu cred neapărat că nemţii îs în majoritate plini de iubire pentru patria mumă, cu atât mai puţin auslanderii ce-şi fac veacul pe aici, dar cred că e o încercare interesantă de ghid de călătorie şi cultură a locului.
Poate pune cineva mâna şi face şi ediţia românească. Nu nu e o ironie, chiar cred că e nevoie acută de asemenea ghiduri/cărţi, căci până acum cele mai bune ghiduri turistice despre România pe care le-am văzut sunt cele făcute de străini - obiective şi cu atentă aplecare asupra subiectului. Şi mai cred şi că cei care au rămas acolo din convingere, pot găsi relativ uşor cele 1000 de motive, locuri geografice şi locuri comune sufleteşti, care-i apropie de ţara lor.
Eu între timp mi-am cumpărat "Deutschland - Gebrauchsanweisung" = "Germania - Manual de utilizare" scrisă de un rus. De una la fel cred că avem stringentă nevoie în România.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

* Pentru cine nu stie încă, sistemul de notare german e de la 1 la 6 cu cea mai bună notă fiind 1.
** Integrationsschwierigkeiten = Dificultăţi de integrare

Carpe diem - da' să fie slow

Recitindu-mi astăzi rândurile de ieri mi-am dat seama ca cel puţin primul link postat de mine poate fi implementat ca o pledoarie pentru emigraţie.
De fapt nu vroiam asta - cel puţin nu în cazul de faţă - căci în rest am eu suficiente antecedente şi ocazii de prozelitism vor mai fi.
Esenţa căutată era doar cum faci să trăieşti mai bine clipele date, indiferent dacă îţi faci veacul pe o străduţă cochetă din Paris, pe o uliţă înnoroiată din Bucureşti, pe malul ploios al canalelor olandeze, sau la umbra furnalelor din Ruhrgebiet.
Sun absolut sigur că poţi să trăieşti bine şi fericit sau teribil de prost şi nesatisfăcut în oricare din locurile astea.
Dar ăsta garantat e un alt subiect.

Şi ca să dau un sens titlului, o să spun că în căutările mele de acum şi de altă dată, am dat peste mişcarea slow. Nu săriţi direct la beregată ! Ştiu bine că orice young urban professional de Bucale, Frankfurt sau Amsterdam, căruia i se pare că vânzătorii de la McDonalds au numai melci şi broaşte ţestoase în arborele genealogic, ar râde şi cu fundul, cel bătătorit de scaunele de la birou, de mine când vin cu texte ca Slow Food. Asta dacă ar avea timp să-mi citească blogul.
Şi încă mai ştiu şi ce mi o spus tata, după ce am învăţat să citesc, şi anume, să nu cred tot ceea ce e scris (cred şi eu că doar mă găsise cu Scânteia în mână)
Dar parcă nu strică uneori să meditezi un pic (nu neapărat în slow thinking) la ce zic unii mai leneşi decât tine.

Şi ca să mă întorc la subiectul de la început apropo de graniţe fizice şi mentale, încă o provocare pentru yuppie-ul român (de acolo sau de aiurea), faceţi un efort de gândire şi imaginaţi-vă cum ar fi arătat viaţa voastră acum dar într-o altfel de Românie. Puteţi să luaţi asta ca material de plecare.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

Carpe diem

Sau poate trebuia să pun ca subtitlu "totul e în capul nostru".

Acum mulţi ani în urmă, pe când încă mai jucam baschet în curtea şcolii, mi-a fost transmisă o perlă de înţelepciune a culturii popular/urbane. Înduraţi, vă rog, limbajul direct, sau luaţi-l ca licenţă literară în cazul de faţă:

Ion se întâlneşte cu Vasile, care deschide mândru vorba:
- Auzi bă, Ioane, ştii ce motto am eu în ultima vreme ?
- Nu bă ! (n.r.: nu trageţi concluzia că Ion ştie ce-i aia motto)
- "Fuţi nu fuţi, vremea pulii trece băăă !"
- Oau....., zice marcat Ion şi pleacă mai departe rumegând alene la profunzimea mottoului.
La puţină vreme se întâlneşte Ion al nostru cu Gheo, şi-i spune cu emfază:
- Auzi bă Gheo, ştii ce motto are Vasile în ultima vreme ?
- Nu bă ! (n.r.: iarăşi nu trageţi concluzia că Gheo ştie ce-i aia motto)
- "Fuţi nu fuţi, vremea trece, bă pulă !"


Asta-i o "cestiune" care mă munceşte vârtos de ceva vreme, şi cum vremea trece şi eu nu prea am timp nici măcar să scriu, am găsit doi meseriaşi care au scris despre asta cu cuvinte ceva mai elevate. În ordinea în care i-am găsit eu (şi nu neapărat în ordinea recunoaşterii universale):
Mănac în blogul lui personal şi
Seneca în blogul lui Tim Ferriss că el nu şi-o deschis unul încă.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr