4 ani

Există un mit care spune că atunci când emigrezi treci prin vreo câteva stări în raport cu ţara gazdă. Iniţial o stare de totală încântare, la descoperirea noului, care se degradează mai repede sau mai încetul într-o stare complet opusă pe măsură ce noul emigrant se familiarizează cu belelele cu care vine inevitabil la pachet lumea nouă. După asta, dacă vulpea n-a părăsit deja strugurii cei acri, admiraţia şi dezgustul se stabilizează într-o viziune mult mai echilibrată şi apropiată de corectitudine asupra ţării adoptive.
Lăsând-o mai moale cu sociologia ieftină, de cărciumă de cartier, aş putea să vorbesc aici pe pagini întregi despre cealaltă Germanie, care nu corespunde câtuşi de puţin imaginii admirativ-idealizante şi plină de prejudecăţi pozitive pe care o au/aveau mulţi dintre noi şi pe care Germania însăşi o cultivă cu grijă pe alocuri. Aş putea să vorbesc despre politicieni incompetenţi sau răuvoitori, despre politici proaste sau eşuate cu zgomot, despre lobbişti mârşavi şi manageri fără scrupule, despre funcţionari plictisiţi sau despre Arbeitsamt (citeşte oficiul pentru descurajarea forţelor de muncă), despre doctori mercantili, şi sisteme de educaţie care nu mai evoluează de sute de ani, despre societăţi pedofile protejate de stat (citeşte biserici) şi preoţi mai iubitori de arginţi decât vameşul biblic (sau cei români, ca referinţă mai actuală), despre tradiţii şi concepţii care funcţionează ireproşabil ca o piedică în calea evoluţiei societăţii, despre elitism şi nazism, despre stratificarea socială voită, despre sărăcie, ignoranţă şi intoleranţă. Dar n-am să vorbesc despre nimic din toate astea. Sau nu acum. Sunt pur şi simplu toate faţete ale Germaniei, şi faptul că se regăsesc la fel sau în alte forme peste tot în lume, nici măcar nu reprezintă o scuză rezonabilă.
Ştiu doar că întorcându-mă cu avionul de prin bătrâna Europă, deasupra Düsseldorfului, văd furnalele Ruhrgebiet-ului scăldate în soarele blând al după-amiezii şi mă cuprinde un sentiment uşor anormal pentru un emigrant dar poate cu atât mai plăcut. Sentimentul inconfundabil că mă întorc acasă.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

Federalism

Multă vreme n-am înţeles exact ce e cu federalismul in Germania. Adică de ce e împărţită în 16 landuri şi mai ales la ce foloseşte asta. Sau măcar care-s diferenţele între ele. Şi cu atât mai mult nu-mi era clar de ce sunt nemţii aşa de ataşaţi de idee.

Bine, am văzut că dacă de exemplu mă duc în Bayern încep subit să nu mai înţeleg limba germană, decât dacă băştinaşii au bunăvoinţa să comute pe "germana de la televizor" ca să priceapă şi românul din mine cât costă berea proaspăt comandată. Ocazie cu care m-am hotărât că eu din NRW nu mă mut că nu vreau să reînvăţ limba germană. Dar totuşi îmi scăpau diferenţele semnificative.

De vreo câteva zile m-am edificat pe deplin cu ocazia unui eveniment oarecum fericit. Noul nostru ministru de justiţie din NRW a mărit gramajul în ceea ce priveşte cantitatea de droguri pentru consum propriu pe care o poate transporta orice mândru locuitor dintre cei 18 milioane ai landului. De exemplu la marihuana de la 6 la 10 grame, iar la cocaină de la 0,0 la 0,5 grame. Chestiune care bineînţeles e valabilă numai în NRW.

Exemplificare.
Vii în fapt de seară, de la vecinii Olandezi mult mai relaxaţi în privinţa asta, cu vreo 15 jointuri, adică vreo 7-8 grame în buzunar, ca să ai şi tu pe-aci-ncolo până săptămâna aialaltă.
Dacă treci graniţa pe la Venlo (de altfel orăşelul olandez de peste graniţă cel mai frecventat de tinerii NRWeni) şi te opreşte un domn cu maşină cu girofar, îi dai bună seara şi poţi pleca mai departe acasă să-ţi savurezi cumpărăturile în linişte (după controlul de rutină desigur) .
Dacă în schimb te pune dracu' să vii cu aceleaşi grame pe la Oldenzaal în Niedersachsen (ăsta-i alt land), ai face bine să ţii numărul unui avocat bun pe speed-dial, că poţi să ai parte de nişte sesiuni de dat cu subsemnatul în faţa justiţiei germane, de toată frumuseţea.

Na, dacă nici astea nu mai sunt diferenţe care să merite să susţii federalismul, atunci nu mai înţeleg eu nimic din lumea asta.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

dicţionare

Când am venit aici, cu ceva vreme în urmă, foloseam de vreo 500 de ori pe zi dicţionarul ca să traduc din engleză în germană orice, de la scândură şi cuie până la prezervative şi doage.

N-am găsit niciodată un dicţionar electronic român-german suficient de bun, aşa că traduceam în cel mai rău caz din română în engleză şi apoi în germană.

Singurul lucru care mă îngrijorează e că, după 4 ani, am ajuns să folosesc dicţionarul în celălalt sens. Îmi vin în cap mai întâi cuvintele în germană, de ex. Stromausfall ceea ce-i cam confuzează pe colegii mei polonezi.

Bine măcar că dict.cc-ul îşi face cu brio datoria în ambele sensuri.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.