luni, 26 noiembrie 2007

despre closete mai mult sau mai puţin europene

Având o vagă legătură cu Parisul, "ţin să semnalez şi pe această cale" (sic) un număr bestial din Dilema Veche: Closetul la nevoie se cunoaşte.

Toate bune oriunde aţi fi aşezaţi.

sâmbătă, 24 noiembrie 2007

reveniri...

M-am întors de la Paris. Pentru a treia oară în toamna asta. Am să scriu şi despre asta. Acuma cică las ideile să se decanteze. Mi-e teamă să nu cumva să dispară de fapt odată cu gunoaiele de pe fundul borcanului (citeşte devla proprietate personală).
Mă simt bine că m-am întors.
Nu credeam să ajung aşa de repede la idei din astea. Chiar înainte de 30 de ani. Eu care am fost (brr, deja formularea cu parfum contemplativ prăfuit e de speriat) un spirit rătăcitor. De altfel şi acum mă urc cu plăcere în diversele avioane care mă poartă prin diverse colţuri de lume sau în maşină ca să dau o raită pe-un picior de Europă.
Şi totuşi. Poate-am îmbătrânit, căci mă regăsesc savurându-mi cu un rictus indescriptibil revenirea în Germania, şi nu numai pentru că mă cuibăresc din nou în căldura căminului lângă cei dragi. Ci pentru lucrurile familiare de aici, pentru staţiile de benzină unde nu-ţi trebuie facultate de calculatoare ca să pui motorină(nu vreţi să ştiţi cum îi zice la motorină, "gazole" !!!), pentru indicatoarele de pe străzi cu inscripţii pe care le înţeleg (ştiu că pare ciudat, căci am învăţat franceză o groază de ani în şcoală şi nu germană), de fapt pe care nu trebuie să mă chinui să le mai decodific, pentru friptura care e de regulă "durchgebraten"(prajită în profunzime) şi nu cu sângele stând să ţâşnească sub ameninţarea furculision-ului, şi pentru multe altele, cam de acelaşi fel. Pentru familiarul pe care îl reprezintă pentru mine oraşul şi societatea de aici.
După ce am ajuns acasă, i-am dat un telefon şefului meu să-i spun că am aterizat cu bine şi că mă bucur că am revenit, am vrut să spun, într-o ţară a cărei limbă o înţeleg, iar el intuind mai bine de fapt substratul îmi dă replica: "într-o ţară cu oameni a căror comportament îl înţelegi/prevezi".
Mdah, probabil asta e. Cert e că am cam îmbătrânit (temporar, până la următoarea călătorie cine stie unde) şi că mă oboseşte oarecum să reînvăţ cum se cântăreşte marfa la supermarket, care-i marca potrivită de bere sau de semipreparate, sau cum naiba îi ceri o chitanţă pe franţuzeşte la taximetrist (e simplu, îi spune "justificatif").

Până atunci,
Toate bune de pe Rhein şi Ruhr, a căror curgere deja am învăţat-o într-o măsură.

P.S. E prima dată când reîncerc scrierea cu diacritice a unui text mai lung de 2 propoziţii, după destul de multă vreme. Şi trebuie să recunosc că-i greu.

vineri, 9 noiembrie 2007

Testul Elanului cu Dacia Logan si Opel

Azi dimineata am executat cu success testul elanului cu Opel-ul meu care ma serveste fidel si ma tine intr-o singura piesa cand ma deplasez pe drum sau ma mai rastorn pe ici, pe colo.
Daca nu stiti cum e testul elanului, va explic, il poate face oricine, mai ales in .ro.
Asadar. Mergi cu masina la cca. 53km/h pe o strada relativ linistita cu 1 banda pe sens, carosabil ud bine, ca-n Germania in noiembrie, trafic nu foarte intens. Moment, in care, in fata ta la vreo 15m, un Logan rosu (dracu stie ce numar avea, saru' mana nasule, da cred ca nu erai tu) iese de pe o strada laterala astfel incat sa ocupe 3/4 din banda pe care mergi. Asa ca, fara sa apesi frana, tragi de volan stanga, intri pe contrasens, dupa care tragi repede de volan dreapta ca sa revii pe sensul tau si sa nu-i deranjezi cablurile pe dedesubt lu' camionu' care vine din fata cu farurile aprinse si cu un sofer cu fata de om care vede deja puscaria cu ochii pentru omor din imprudenta. Dupa care iti continui linistit drumul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, felicitandu-te pentru alegerea buna pe care ai facut-o cand ti-ai incheiat o asigurare de viata.

Bine, am eu asa o banuiala ca unii soferi de prin mult hulitul Bucale or sa zambeasca usor superior la citirea acestor randuri si or sa spuna, hai ba baiatu' ce dreq, noi d-astea mancam pe paine la micu' dejun, la iesirea din parcare, ca manevra de rutina. Asa o fi. Pe mine m-o mai prostit Germania asta.

Concluzia e ca Opelul o trecut cu bine testul si 3 oameni(eu, soferul Daciei si cel al camionului) au plecat cu inima cat un purice, linistiti in treaba lor. Si ca desi testul elanului o fost inventat in Suedia (ca vorba aia numai astia au elani - la noi pe Ruhr sunt doar la zoo, si nu prea sar in fata masinii), e foarte popular in .de. Iar daca-i vezi cum schimba benzile la 180kmh pe autostrada, parca incepi sa capeti o vaga idee de unde se trage popularitatea de mai sus.

Toate bune si voi sa conduceti fara griji acolo unde sunteti.

P.S. Acu' nemtii au o vorba pe care am aflat-o si eu de curand "Wer billiger fährt, ist schneller tot" = "Cine conduce mai ieftin, moare mai repede." (mai ieftin se refera la masina in sine). Acuma poate astea-s doar brasoave de-ale lor ca sa-si vanda masinile alea scumpe, sau poate nu.

marți, 6 noiembrie 2007

nazisti mai buni, nazisti mai rai

Zilele trecute citeam un articol in ziare care descria cum tinerii turci din Köln se bateau frumos in gherile de strada bine organizate cu tinerii kurzi din Köln, pe fundalul tensiunilor de la granita turco-irakiana.
Acuma ca sa intelegeti de ce m-am si enervat pe tema asta. Daca bataile respective s-ar fi soldat numai cu vreo cativa ciumeti morti si altii in puscarie asta ar fi fost excelent - vorba aia, Darwin si selectia naturala sa traiasca.
Dar pe langa asta s-au lasat cu destule interventii in spital, la urgenta, interventia unui aparat numeros de politie, pagube pe strazi si la magazine. Iar majoritatea acestora sunt platite cu gratie de contribuabilii germani, printre care ma aflu.
Asa ca am venit inapoi in birou plin de draci spunand ca e cam multa democratie in tara asta, si ca daca turcii si kurzii din DE vor asa de mult sa-si sparga capetele, sa se duca naibii la granita turco-irakiana si sa se ciomageasca acolo dupa pofta inimii ! Pe banii lu mama Turcia si nu a lu mama vitrega dar tare buna de-o tura, Germania.
La care Bjorn, bastinasul de la biroul alaturat zice, well de aceasi parere sunt si eu, dar nu pot s-o spun cu voce tare ca imediat ma eticheteaza lumea drept nazist.

Ei bine, pe mine nu ma pot astia acuza chiar asa repede ca am ceva cu strainii, asa ca scriu cu enervare si fara teama de etichete cele de mai sus.

Toate bune,

P.S. Desi tocmai mi-am amintit un caz al unui regizor evreu (cu parinti trecuti prin lagarele naziste, tot tacamul) care o facut acum 1 an o comedie despre Hitler, si in consecinta a fost imediat acuzat de anti-semitism de vreo 5 organizatii evreiesti de prin zona, pentru ca o luat in deradere un subiect atat de important. No comments.