joi, 15 aprilie 2010

plaiurile natale

De vreme ce mă pregătesc pentru un concediu pe plaiurile natale, m-am gândit să intru graţios în atmosferă. Prima dată m-am uitat la ştiri. Am inchis repede după 10 minute, că mi-era teamă ca agresiunea vizual-neuronală să nu-mi cauzeze leziuni pe creier soldate cu uitarea definitivă a limbii române sau orbirea.
Apoi am aruncat un ochi pe forumul românilor în Germania să văd care mai sunt impresiile altor ro-teutoni care au mai călcat prin zonă în ultima vreme.
Şi cum urmează să practic şi sporturi extreme, de ex. condusul automobilului de-a latul ţării, mi-am aruncat ochii pe ”Drumuri cu masina de-ro”. Mai bine n-o făceam. Am aflat că există zone unde densitatea de radare e egală cu cea de sate. Dar adevăratul hit sunt caii de pe autostradă. Don't hit me, baby!
Deja îmi tresaltă inima numai la gândul că m-aş putea lipi de vreun frumos exemplar ca marca de scrisoare la 120kmh.
Dar cum sunt un optimist din naştere îmi spun că o să scap şi de data asta. Şi nu mă refer la radare. Au mai scăpat şi alţii. E drept nu toţi, dar oricum cei mai mulţi.
Noi să fim sănătoşi, că cai sunt peste tot. Avem şi în Germania! La supermarket sub formă de salam! Şi-s foarte apreciaţi. Chiar mai apreciaţi decât în .ro

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

marți, 13 aprilie 2010

Mărunţişuri germane IV

Traiul de emigrant în Ruhrgebiet e din unele puncte de vedere mai comod decât ţi-ai închipui vreodată. Zilele trecute mă scremeam să-i cer o 'oliţă' la tanti de la casă de la markt-ul din colţ. Oliţa pentru fiică-mea nu pentru mine. Şi cum memoria nu mă ajuta, am apelat la veşnicul 'cum îi zice pe germană la oală pentru copii'. La care tanti şi-a adunat cele mai simple cuvinte din vocabularul ei şi ma îndrumat degajată prin meandrele limbii: 'Adică acolo unde fac copiii mici pipi? Da! Oliţă* îi spune dar nu avem acum, încercaţi alături'.
Ideea e că dacă bunicul matale era polonez şi tocmai ai avut un iranian, un turc şi doi ruşi la coadă fiecare cu interpretarea lui proprie a limbii şi gramaticii germane, interpretare bine filtrată prin aceea a limbii mă-sii desigur, garantat n-o să te pălească sentimentele xenofobe tocmai la românul cu oliţa.
E drept că mi-ar fi fost o idee mai comod cu turca decât cu româna, dar orşicât, toleranţa contează.
Acum să nu credeţi că funcţionarul german fie el şi din Ruhrgebiet va catadicsi vreodată să-ţi trimită vreun document în engleză precum cei olandezi de exemplu. Asta doar într-o altă reîncarnare poate - ca englez!

Apropo de Ruhrgebiet. Anul ăsta e capitală a culturii europene. Şi bineînţeles că ce putea fi simbolul regiunii şi al întregii manifestări decât o imensă mină cu oţelăria şi cocseria aferentă - Zeche Zollverein despre care ei spun că e ”cea mai frumoasă mină de cărbune din lume”. Mie mi se pare cool, dar poate-s eu mai inginer de felul meu aşa.

De când cu scandalul generalizat de pedofilie a ajuns biserica catolică pe ultimul loc în topul încrederii populaţiei, precedată de banci şi partide. Ăsta da record!
Bine că s-a ajuns şi la glume deşucheate de genul: ”Auzi bă Hans, tu ai fost în corul bisericii când erai mic? Da. Şi mai eşti virgin?” sau ”Hănsuleţ mamă, dacă vine la tine un nene îmbrăcat în negru şi cu o biblie în mână, fugi cât te ţin picioarele la ţiganul ăla din colţ cu alba neagra, poate înveţi şi tu o meserie nu un viciu.”

Zilele trecute treceam grăbit pe lângă maşina de gunoi care golea containerele de hârtie şi n-am putut să trec cu vederea iPhone-ul care trona în suportul lui în cabina agregatului la fel de comod ca în buzunarul de la jachetă al unui student parizian la modă. M-am uitat şi eu cu jale la din naştere demodatul meu Nokia 6124 şi am trecut mai departe înghiţind în sec. La şoferul de la autobuz n-am avut curaj să mă uit în cabină.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.


* Desigur e vorba de cuvântul german, adică 'Töpfchen' pour le connaiseurs.