jurnal de Crăciun

24 septembrie: Azi am fost la IKEA în şlapi şi bermude să-mi iau o pălărie de soare la ofertă. Nu mai erau. În locul lor erau grămezi de ornamente de brad ! Cred că totuşi au început să facă stocurile de marfă din timp şi nu mai aveau loc pentru astea în depozit. Dar totuşi, de ce aveau şi preţ pe ele ? Ciudat.

4 octombrie: Se îngroaşă gluma. Am văzut aceleaşi grămezi şi la Real. Oare chiar toţi au epuizat spaţiile de depozitare ?

20 octombrie: E clar. Nu-i nici o problemă cu spaţiul. În toate magazinele tronează câte un raft cu ghirlande şi santaclauşi.

1 noiembrie: Catalogul de la Quelle are un moş Crăciun mare pe copertă. Seamănă cu un personaj din romanele lui Stephen King.

5 noiembrie: E jale. Tot ce găseşti în magazine se reduce la mărfuri de Crăciun. De la Spekulatius până la prezervative cu miros de brad. Abundă totodată de Adventskalender.

7 noiembrie: Primăria a început să împodobească stâlpii cu ghirlande luminoase şi brăduţi. Încep să-mi spun că totuşi poate nemţii sărbătoresc Crăciunul mai devreme. Să fie ceva de la diferenţa de fus orar ?

9 noiembrie: E plin de îngeraşi peste tot ! E cam sufocant. Am uitat să vă spun, aici nu vine Moş Crăciun, aici vine ChristKind şi aduce cadouri.

10 noiembrie: Mi s-a părut că aud ceva la radio despre amenajarea pieţei de Crăciun. Probabil germana mea păcătoasă e de vină.

12 noiembrie: Colegii mai bătrâni de la servici par îngrijoraţi şi vorbesc de trafic şi probleme. Nu înţeleg de ce.

15 noiembrie: S-a deschis piaţa de Crăciun de la mall. Mi se pare inimaginabil de devreme pentru aşa ceva. Sunt precisă că nemţii sărbătoresc Crăciunul mai devreme cu vreo lună.

19 noiembrie: Şeful meu are ca motto pe Skype: "All around is Harmonie !" (cu scriere şi puternic accent german desigur) urmată de un rânjet diabolic. Nu prea înţeleg de ce.

21 noiembrie: E iadul pe pământ! Abia ajung la servici sau în oraş! Fluvii de maşini personale şi autocare din toate colţurile landului şi cu precădere din Olanda se revarsă fără încetare către mall şi piaţa de Crăciun. Poate trag la Glühwein.

23 noiembrie: Nu prea mai găsesc Adventskalender pentru fiu-meu. Şi totuşi mai e o săptămână până la Advent !

25 noiembrie: Am fost azi la mall. Am supravieţuit. Cu greu. Densitatea de oameni o depăşeşte pe cea din autobuzul 387 la orele de vărf. Se cumpără totul cu o frenezie sălbatică. Nici urmă de criză economică.

27 noiembrie: Colegii spun că brazii buni s-au dat deja. Nu înţeleg la ce se referă. Afurisită limbă germana asta.

1 decembrie: Am văzut o farmacie care oferea soluţii profesionale pentru Weihnachtstress (=stress de Crăciun). Totuşi parcă asta era o sărbătoare a bunătăţii şi armoniei.

2 decembrie: Colegii m-au lămurit Weihnachtstress se referă la chinurile stomacului după întâlnirea cu derivatele lui Culiţă (aşa îl chema pe porcul bunicii). Cică dacă vreau ceva să-mi protejeze sănătatea mentală de efectele isteriei din jur trebuie ori să merg în Olanda după ceva ierburi de calitate, ori să cer o reţetă pentru Vorweihnachtstress(=stressul pre-Crăciunian)

3 decembrie: Spiritul Crăciunului mă hăituieşte. Toţi aleargă căpiaţi după cadouri. Cred că şi pe ei îi hăituieşte. Totuşi mai e vreme după calculele mele.

6 decembrie: Moş Crăciun o venit deja la grădiniţă la fiu-meu. Mă rog, ăştia îi spun Nikolaus, dar arată exact ca ăla tradiţional de la mama, de acasă, de-i spuneam noi Moş Gerilă şi apărea în reclamele la Coca Cola deghizat în Santa Claus.

9 decembrie: Pe amazon.de scrie că încă mai vindem cadouri de Crăciun pentru superîntârziaţi. Încep să-mi fac probleme.

10 decembrie: Nu reuşesc să-mi amintesc exact de la ce vine treaba asta cu Crăciunul. Nu găsesc prea multe indicii în jur. O fi naşterea lui Santa Claus.

13 decembrie: Am auzit că se spune politically correct "Seasonal Greetings" ca să nu-i deranjăm pe cei care n-are Crăciun şi care poate să se streseze foarte tare de asta şi să pune bombe.

14 decembrie: Noroc că l-am dat pe fiu-meu la o grădiniţă catolică. Să nu uit să-l întreb diseară ce-i cu Crăciunul.

15 decembrie: Mi-am luat brad. Vânzătorul plictisit a mormăit ceva despre străini întârziaţi! Am mormăit şi eu mai multe în româneşte.

16 decembrie: Au început reducerile masive la articole de Crăciun. La Woolworth e 50%! Cică nu le mai cumpără nimeni. După calendarul meu ar mai fi totuşi 10 zile.

17 decembrie: Am fost la supermarket să-mi iau ceva dulciuri de Crăciun. Nu mai sunt. Acolo unde pe 5 noiembrie erau munţi de Panettone acum sunt conserve de vită.

18 decembrie: Umblu de 3 ore să-mi iau instalaţie de pom. Nu mai sunt nicăieri. Am văzut una într-un magazin. A trebuit să mă lupt cu 1 turc, 3 chinezi, 2 indieni şi un neamţ. Ultimului i se stricase cea de acasă - ceilalţi vroiau să o vândă pe piaţa neagră. N-am câştigat. Neamţul era mai mare şi mai antrenat.

19 decembrie: Mi se pare că vecinul şi-a scos deja din geam decoraţiile de Crăciun. Oricum majoritatea magazinelor au făcut-o deja.

20 decembrie: Am văzut o ofertă la zambile în ghiveci ! Ghiocei n-aveau. Ouă vopsite avem oricum tot timpul anului. Încep să am probleme cu percepţia timpului.

22 decembrie: I-am cumpărat lui fiu-meu nişte lopăţele pentru nisip şi cremă antiarsuri la preţ bun. Cică e început de sezon.

23 decembrie: E o linişte pe străzi de-ţi ţiuie urechile. Unde-or fi dispărut toţi ?

24 decembrie: Mâine cred că trebuie să mă duc la servici, după toate semnele Crăciunul s-a încheiat deja. Cred că l-am ratat.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr şi Crăciun Fericit

praivăsiu mă-tii

De vreme ce Germania tocmai o sărit de curând de pe locul 1 în lumea civilizată pe locul 7 la capitolul protecţia vieţii private (iar România e new entry pe locul 2 !!!) scumpul nostru ministru de interne tocmai ne-a pregătit o lege care să ne supravegheze şi culoarea produselor reziduale care zboară în latrină - inclusiv spionajul oficial de stat a tot ceea ce butonezi tu pe calculator începând cu momentul în care ai avut ghinionul să primeşti un spam din Pakistan sau un mail din România cu cuvântul ăla din cinci litere folosit de băjeţii cu turban la reamenajări urbane.

Oricum dacă n-aţi citit până acum 1984 a lui Orwell puneţi repede mâna pe carte (absolut extraordinară de altfel) creionează viitorul cu o precizie fantastică - şi din câte se vede guvernele noastre dragi au luat cu entuziasm cartea ca pe manual de implementare a unei societăţi.
Apropo, nu vă faceţi probleme, că urmează şi românii - vorba aia, dacă aşa face Europa!

Iar dacă ziua de afară e prea frumoasă şi însorită, şi aveţi prea mult chef de viaţă puteţi încerca să vi-l ruinaţi cu ce mai spune decanul de la Harvad şi vreo doi pretenari despre praivăsiu mamii lor în cărţulia cu acelaşi titlu (în traducere engleză desigur): Blown to Bits: Your Life, Liberty, and Happiness After the Digital Explosion

Toate bune şi supraveghere plăcută de pe Rhein şi Ruhr

povestiri de pe autostrada II

Cred că primul post despre asta a fost prea încrâncenat şi forţat educativ aşa că am să revin la lucruri mai uşor digerabile - povestiri hazlii de pe autostradă.
Sau mai bine îi ziceam "Tales from the Crypt".

Una din preferatele mele e cum să apari la televizor urgent sinucigându-te. Nu-i aşa simplu, având în vedere că se sinucid o groază de ciumeţi în zilele noastre şi prea puţini apar pe sticlă post-mortem. Reţeta e furnizată de un tânăr german care a ales să se sinucidă sărind în gol de pe un pod de deasupra autostrăzii. Bineînţeles la o oră de trafic intens. Acum să mutăm camera în cabina camionagiului Hans B. care conduce liniştit (a se citi 'cucăind') tirul de vreo multe ore bune. La trecerea pe sub podul 152 de pe A42 (pod pe care camionagiul nici nu-l observă) se lipeşte deodată cu voioşie de parbriz ca marca de scrisoare tânărul Fritz T. (ăla despre care pomeneam mai sus). Moment în care Hans al nostru consultă mental toate regulile şi experienţele de circulaţie şi şoferie pe care le acumulase în cei 20 de ani de carieră şi nu găseşte nimic care să-i spună cum să reacţioneze. Aşadar îşi comută creierul pe pilot automat modulul panică şi trage vârtos de volan stânga ca să-l ocolească pe tânăr - deşi e oarecum dificil să ocoleşti pe cineva cu camionul de la o distanţă de circa 300 de microni. Participanţii la trafic din spatele lui care circulau desigur la o distanţă absolut regulamentară de vreo 2m25 unii de alţii(vezi postul anterior) se înfig vârtos în camionul răsturnat pe şosea şi contribuie cu avânt pioneresc la un carambolaj de vreo 14 maşini. Eh, dragii mei, uite aşa poţi ajunge garantat pe prima pagină a ziarelor din zonă şi la buletinul naţional de ştiri. Finalul e relativ fericit, tânărul Fritz a dat colţul aşa cum şi-a dorit de altfel. Şoferii tuturor maşinilor au ales să rămână în viaţă, care mai fără o mână, care fără un picior, dar oricum nimic deosebit. În rest, circulaţi, circulaţi, nu-i nimic de văzut aici.

Ca să rămânem tot la capitolul poduri, de altfel foarte bine realizate prin zonă, trebuie să vă povestesc că nemţii au obiceiul în noaptea de Paşte să aprindă pe câmp nişte focuri destul de înalte, care bineînţeles sunt alimentate cu butucei de lemn. Ei, tocmai de Paşte, şi tocmai un butucel din ăsta de vreo 6 kile şi-a găsit meseriaşul Nicolai H. să arunce de pe pod pe autostradă, fix în momentul în care o familie (părinţii şi doi copii) trecea cu BMWul pe acolo. Ca într-o reuşită povestire din criptă, butucul intră prin parbriz şi o omoară instant, sub privirile îngrozite ale copiilor şi soţului, pe mama Olga K. care şedea pe scaunul din dreapta, numit popular şi locul mortului. Acum, după cum demonstra niscaiva prof de fizică de pe la Bremen se pare că aia era ziua absolut norocoasă a meseriaşului şi că ar fi trebuit mai degrabă să meargă să tragă un loz în loc să arunce butucul. Pentru că dacă viteza automobilului ar fi variat cu numai 2% butucul nu mai atingea parbrizul - la fel încă vreo 50 de alţi parametri ai mişcării.
Nu-i aşa ca o să treceţi cu mai mare atenţie pe sub poduri de-acum înainte, copii ?

Dar să rămânem pe autostrăzile noastre dragi trecând la cazuri mai apropiate.

Acum vreo 3 ani, un coleg de la firmă care naviga paşnic cu o Zafira face o figură din-aia ca-n Transporter 2 cu maşina şi se răstoarnă frumos pe câmp alături. Cum inginerii de la Opel îşi făcuseră temele la materia Safety pe caietul de clasă de data asta, nu păţeşte mai nimic nici el nici familia din maşină. Aşa că omul se duce buimac pe marginea autostrăzii să oprească pe cineva să-i ajute/transporte. Un bun samaritean (sau diavolul în persoană, încă mai sunt dubii) opreşte cu maşina pe banda de urgenţă, iar colegul nostru ocoleşte maşina şi se duce la geamul şoferului să-i vorbească. Moment în care trece un tir şi rezolvă negativ calculele inginerilor de la Opel - îl stâlceşte profesional şi definitiv.
Aici găsesc potrivit să ne amintim că pe autostradă trebuie să aveţi în maşină mai precis în torpedou o vestă reflectorizantă ca dacă parcaţi pe banda de urgenţă să ieşiţi din maşină cu ea pe voi (la vestă mă refer, nu la nevasta isterizată) şi nu să o căutaţi prin portbagaj printre damigeana de la naşu şi cârnaţii de la mama-soacră (la fel tot despre vestă vorbesc).
Nu-i aşa, dragii moşului, că data viitoare când vi se strică maşina o să staţi înafara autostrăzii, în răpă, în pădure, oriunde o fi, că vorba aia e mai sănătos să te prindă grănicerii, porcul mistreţ sau pişarea de frig în câmp decât tirul sub el ?

Şi ca să încheiem într-o notă mai veselă aşa ca de sărbători mai am două povestioare.

Una apropo de animăluţele drăgălaşe ce ne populează pădurile, păduri traversate de autostrăzi desigur. Un domn destul de simpatic de felul lui, bun cunoscător al legii, circula liniştit (ca o victimă ce se respectă) pe banda 3, deşi banda 2 era liberă, aşa că omul nostru schimbă regulamentar pe banda din mijloc şi-i dă gaz în continuare. La care fiu-su din spate îl bate pe umăr şi-i spune: "Dar mistreţul mort de pe banda 3 l-ai văzut.". "Nuuuu !!!" răspunde omul îngrozit cu ochii ieşiţi din orbite, şi pulsul urcându-i paşnic la 212 ajutat de nodul din gât care se instalase confortabil şi pentru multă vreme.

Cealaltă s-a petrecut coleşica la noi în Ruhrgebiet pe A52 unde un as al aviaţiei de data asta s-a hotărât din motive încă necunoscute să aterizeze pe capota unui Audi A3, în direcţie contrară sensului de mers, desigur, dar asta numai după ce a mai dărmat ceva semafoare şi parapeţi în picaj. Partea amuzantă e că ăsta era un avion mic, o cursă charter, şi că şoferul şi pilotul, ba chiar şi şoferii celorlalte cătorva maşini care, furate de peisaj, s-au înfipt în carambol, n-au păţit mai nimic. La fel de cinic e că pasagerele avionului au ieşit cam şifonate din afacere, dar în viaţă. Ei nu mai bine te duci cu trenul, că dacă pleci cu maşina cine ştie ce zănatec aterizează pe capota ta !

La toate astea nu există decât un singur sfat general, mergeţi mai des pe la biserică, dragii moşului, că eu altceva nu prea ştiu ce să vă spun.

Drum bun oriunde v-aţi afla şi toate bune de pe Rhein şi Ruhr

povestiri de pe autostrada I

Autostrada - aach, fascinant subiect. Vorba unui coleg de "suferinţă înafara ţării" de pe un forum unde venise întrebarea ce merge bine/ce ne place în Germania: "read my lips: AUTOBAHN". Superbă invenţie. E cea mai sigură şosea dintre toate tipurile de şosele după toate statisticile - are o singură problemă poţi da colţul urgent când ai un accident la 150kmh.

Când am venit prima dată aici aveam senzaţia că nu e mare lucru să conduci pe autostradă, ce dracu, dacă am supravieţuit în Bucureşti. După 2 ani şi vreo 45 de mii de km din care 80% pe autostradă, cred că atunci, ca şi restul de 99% dintre români mă supraestimam grosolan - acum mă supraestimez mai discret.

Admiram zilele trecute o reclamă la cauciucuri, "reşapate în UE". Cool, ursule! ADACul se dă de ani de zile de ceasul morţii cu testele la cauciucuri şi demonstraţii despre cât de importante sunt, şamd. şi totuşi sunt o groază de năuci care economisesc 20EUR per cauciuc ca să aibă cu ce merge pe ploaie sau zăpadă cu 180kmh. După ceva experienţe pline de adrenalină şi accidente cu cauciucuri de rahat, cred că ştiu care-i problema. Pur şi simplu, oamenii nu se pun, mental, în situaţia cea mai potrivită pentru a evalua produsul. Să facem un exerciţiu de imaginaţie, închipuie-ţi că eşti pe autostradă, cu mâinile încleştate pe volan, cu frâna apăsată la fund, cu fălcile strânse şi muşchii crispaţi, ABS-ul scheaună şi se zbate din toate încheieturile, iar maşina rulează cu 100kmh (că tu aveai 150kmh când ai început să frânezi) către tirul răsturnat din faţă - ei, închipuie-ţi că în momentul acela te-ar întreba cineva dacă ai fi de acord să plăteşti cu 10EUR mai mult pentru fiecare cauciuc, dacă ai şti că te-ai opri cu 10m mai devreme. Oare ce-ai răspunde ?

Îmi amintesc că într-o zi superbă de duminică, intru pe A3 cu toată familia în maşină. Traficul e relativ aglomerat, dar nefiind camioane se merge bine şi repede, 120kmh pe prima bandă, şi cât vrea Dumnezeu sau cât îl ţine pe diliul de la volan pe a treia. Parcurg vreun kilometru pe prima bandă şi observ la un moment dat un cauciuc care traversează autostrada de la mijloc către margine, iar duba albă de pe banda trei începe să danseze discret aşa cam cum ar începe să danseze o maşină căreia îi pleacă un cauciuc de pe jantă la 150kmh. Finalul e sec, fericit şi greu de crezut, duba reuşeşte printr-o minune să taie cele 3 benzi la viteza aia şi să oprească lângă parapet pe banda de urgenţă. Nici o maşină nu se izbeşte de nimic. Mult mai interesante sunt probabil gândurile disperate ale şoferilor din momentul ăla: "Frânez şi mă striveşte ăla din spate, sau rulez în continuare şi mă stâlcesc de ăla din faţă ?" Oricum asta se întâmplă o singură dată în viaţă, şi nu obligatoriu pentru toţi în viaţa curentă.

Apropo de viteze şi distanţe, există o serie de reguli de circulaţie pe autostradă pe care puţini din-afara Germaniei le cunosc, şi mulţi din interiorul ei nu le dau atenţie.

Ce ştie toată lumea e că în .de nu sunt limite de viteză pe autostradă, în fine pe 80% din ele, cel puţin. Ce nu ştie toată lumea e că există o viteză recomandată de 130kmh. Aşa că dacă vreunul din voi vrea să încerce cum merge noul lui Ferrari după ce i-au modificat băieţii de la colţ limitarea electronică de la 250kmh şi o calcă la 340kmh, moment în care se înfige în baba care depăşea neregulamentar cu 92kmh un camion care rulează cu 89kmh, o să aibă o serie de surprize, în eventualitatea puţin probabilă că supravieţuieşte. Va purta o parte din vina accidentului şi asigurările or să strâmbe din nas cu graţie şi îl vor face copărtaş la plata daunelor cauzate, ceea ce, dacă ai adunat şi un carambolaj de 25 de maşini în coada ta, poate urca la o sumă frumuşică, cam ca în filmele cu oameni foarte bogaţi (vezi Dallas, Moştenirea Familiei Guldenbug, and co.)

Din acelaşi ciclu foarte puţin cunoscut de olandezi şi est-europeni, ar mai fi că a te posta pe banda 3 şi să rămâi acolo, fiindcă ţi se pare ţie mai comod e o infracţiune. Straßenverkehrsordnung (frumos cuvânt=codul rutier) spune că se circulă întotdeauna pe cea mai din dreapta bandă care-ţi permite deplasarea cu viteza dorită (şi eventual permisă). Apropo de asta, depăşirea prin dreapta e la fel de interzisă şi costă doar 50EUR şi 3 puncte. Şi tot la capitolul depăşire, blitzuitul din faruri e permis, atâta timp cât nu e foarte agresiv, moment în care se poate transforma în agresiune=250EUR şi permisul suspendat.

Şi în final regula nesocotită cu cea mai mare graţie dintre toate e aceea a distanţei între maşini în timpul deplasării. Simplu, distanţa trebuie să fie egală jumătate din cuantumul vitezei. Adică la 120kmh trebuie să ai măcar 60m între tine şi adormitul din faţă. Asta echivalează cu de 2 ori distanţa dintre stâlpii reflectorizanţi de pe marginea şoselei - da în Germania există aşa ceva şi nu trebuie să cobori din maşină ca să vezi încotro fuge şoseaua(cum am făcut eu pe plaiurile natale) şi nu-i fură nimeni să şi-i pună la căruţă (să-l văd eu pe ăla care fură stâlpi cu tirurile la 100kmh claxonând la 2m de fundul lui). Că puţini pun la suflet asemenea reguli ştirbitoare de personalitate o dovedesc carambolajele de la 5 maşini în sus pe care le poţi observa cu mândrie pe şoselele patriei - şi nu, nu-s maşini conduse doar de olandezi sau alte naţii.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr,

P.S. Cred că ar fi trebuit sa vă urez ochii mari, cauciucuri bune şi nu conduceţi mai repede decât poate îngerul vostru păzitor să zboare.