4 ani

Există un mit care spune că atunci când emigrezi treci prin vreo câteva stări în raport cu ţara gazdă. Iniţial o stare de totală încântare, la descoperirea noului, care se degradează mai repede sau mai încetul într-o stare complet opusă pe măsură ce noul emigrant se familiarizează cu belelele cu care vine inevitabil la pachet lumea nouă. După asta, dacă vulpea n-a părăsit deja strugurii cei acri, admiraţia şi dezgustul se stabilizează într-o viziune mult mai echilibrată şi apropiată de corectitudine asupra ţării adoptive.
Lăsând-o mai moale cu sociologia ieftină, de cărciumă de cartier, aş putea să vorbesc aici pe pagini întregi despre cealaltă Germanie, care nu corespunde câtuşi de puţin imaginii admirativ-idealizante şi plină de prejudecăţi pozitive pe care o au/aveau mulţi dintre noi şi pe care Germania însăşi o cultivă cu grijă pe alocuri. Aş putea să vorbesc despre politicieni incompetenţi sau răuvoitori, despre politici proaste sau eşuate cu zgomot, despre lobbişti mârşavi şi manageri fără scrupule, despre funcţionari plictisiţi sau despre Arbeitsamt (citeşte oficiul pentru descurajarea forţelor de muncă), despre doctori mercantili, şi sisteme de educaţie care nu mai evoluează de sute de ani, despre societăţi pedofile protejate de stat (citeşte biserici) şi preoţi mai iubitori de arginţi decât vameşul biblic (sau cei români, ca referinţă mai actuală), despre tradiţii şi concepţii care funcţionează ireproşabil ca o piedică în calea evoluţiei societăţii, despre elitism şi nazism, despre stratificarea socială voită, despre sărăcie, ignoranţă şi intoleranţă. Dar n-am să vorbesc despre nimic din toate astea. Sau nu acum. Sunt pur şi simplu toate faţete ale Germaniei, şi faptul că se regăsesc la fel sau în alte forme peste tot în lume, nici măcar nu reprezintă o scuză rezonabilă.
Ştiu doar că întorcându-mă cu avionul de prin bătrâna Europă, deasupra Düsseldorfului, văd furnalele Ruhrgebiet-ului scăldate în soarele blând al după-amiezii şi mă cuprinde un sentiment uşor anormal pentru un emigrant dar poate cu atât mai plăcut. Sentimentul inconfundabil că mă întorc acasă.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.