reveniri...

M-am întors de la Paris. Pentru a treia oară în toamna asta. Am să scriu şi despre asta. Acuma cică las ideile să se decanteze. Mi-e teamă să nu cumva să dispară de fapt odată cu gunoaiele de pe fundul borcanului (citeşte devla proprietate personală).
Mă simt bine că m-am întors.
Nu credeam să ajung aşa de repede la idei din astea. Chiar înainte de 30 de ani. Eu care am fost (brr, deja formularea cu parfum contemplativ prăfuit e de speriat) un spirit rătăcitor. De altfel şi acum mă urc cu plăcere în diversele avioane care mă poartă prin diverse colţuri de lume sau în maşină ca să dau o raită pe-un picior de Europă.
Şi totuşi. Poate-am îmbătrânit, căci mă regăsesc savurându-mi cu un rictus indescriptibil revenirea în Germania, şi nu numai pentru că mă cuibăresc din nou în căldura căminului lângă cei dragi. Ci pentru lucrurile familiare de aici, pentru staţiile de benzină unde nu-ţi trebuie facultate de calculatoare ca să pui motorină(nu vreţi să ştiţi cum îi zice la motorină, "gazole" !!!), pentru indicatoarele de pe străzi cu inscripţii pe care le înţeleg (ştiu că pare ciudat, căci am învăţat franceză o groază de ani în şcoală şi nu germană), de fapt pe care nu trebuie să mă chinui să le mai decodific, pentru friptura care e de regulă "durchgebraten"(prajită în profunzime) şi nu cu sângele stând să ţâşnească sub ameninţarea furculision-ului, şi pentru multe altele, cam de acelaşi fel. Pentru familiarul pe care îl reprezintă pentru mine oraşul şi societatea de aici.
După ce am ajuns acasă, i-am dat un telefon şefului meu să-i spun că am aterizat cu bine şi că mă bucur că am revenit, am vrut să spun, într-o ţară a cărei limbă o înţeleg, iar el intuind mai bine de fapt substratul îmi dă replica: "într-o ţară cu oameni a căror comportament îl înţelegi/prevezi".
Mdah, probabil asta e. Cert e că am cam îmbătrânit (temporar, până la următoarea călătorie cine stie unde) şi că mă oboseşte oarecum să reînvăţ cum se cântăreşte marfa la supermarket, care-i marca potrivită de bere sau de semipreparate, sau cum naiba îi ceri o chitanţă pe franţuzeşte la taximetrist (e simplu, îi spune "justificatif").

Până atunci,
Toate bune de pe Rhein şi Ruhr, a căror curgere deja am învăţat-o într-o măsură.

P.S. E prima dată când reîncerc scrierea cu diacritice a unui text mai lung de 2 propoziţii, după destul de multă vreme. Şi trebuie să recunosc că-i greu.