Statistici, analfabeţi şi literacy

Germania e o tară mare şi frumoasă. Ea are circa 80 de milioane de locuitori răsfiraţi sau înghesuiţi pe 357.000 km pătraţi.
Dintre ăştia, circa 4 milioane, se estimează, ar fi analfabeţi. Bine, nu analfabeţi de nu-l deosebesc pe l de I sau 1, ci analfabeţi funcţional - de exemplu unul din testele folosite era să înţeleagă de pe prospectul de la aspirină câte zile se poate lua fără prescripţie. Aspirina nu prospectul !
Pentru patria noastră dragă am găsit în nişte rapoarte şi ziare numărul de 500.000.
Procentual stăm mult mai bine.

Eu mai am ceva dubii totuşi.
Ultimele teste PISA, trecute semeţ cu vederea de către presă, între sarcina Mihaelei Rădulescu şi o micşorare de sâni a Oanei Zăvoranu, ne plasează pe un onorabil loc 47 din 57. Trăiască Azerbaijanul şi Kirghistanul că fără ei stăteam şi mai prost. Ah, şi trăiască şi Muntengrul că fără ei eram ultimii din Europa.

Acum spre liniştea producătorilor de manele, din testele PIRLS (astea e cu cititul) rezultă clar că nu citim mai mult decât ambalajele la sămânţă şi burtierele de la TarafTV. Oricum e bine că din 2001 până în 2006 a scăzut semnificativ numărul de elevi care mai şi citesc între două veniri la şcoală, aşa cum spune Mircea Vasilescu - un meseriaş de altfel - într-un articol din Dilema.

Totuşi la matematică sau TIMSS cum îi mai spune lumea, nu mai suntem chiar coada cozii, au rămas după noi norvegienii. Poate pentru că îs cu un aproape un an mai mici decât ai noştri ca brazii.

Ah, nu încercaţi să vedeţi unde sunt proştii de americani în clasamentele astea - e vorba de americanii ăia despre care ştie orice copil că îs aşa de fraieri că nu ştiu nici unde e Europa pe hartă şi că noroc că s-au dus ai noştri verzi şi inteligenţi români la ei că altfel dădea Microsoftu faliment.
Şi nici măcar la prostanii de bulgari nu-i sănătos să vă uitaţi.

Cam atât despre educaţie şi mituri.

Toate bune şi voi să ştiţi să scri şi să citiţ