doar o chestiune de atitudine

Bucureştiul mi se pare o haltă aproape necesară pentru orice emigrant care nu e pe deplin convins să părăsească România.
Iniţial vroiam să fac un post cu trimteri la articolele astea din Dilema Veche:
Cine a mai rămas în Bucureşti
De ce nu iubim copiii
şi poate România cu lanţul de gât.
Articolele menţionate le amintesc aici, deşi nu-s nici pe departe fan Mândruţă.

Ulterior, am dat peste un articol al lui Cristian Ghinea recent întors după o şedere apreciabilă în Londra, în aceeaşi Dilemă Veche:
Gânduri de zilele Bucureştiului.
Şi mi-am amintit că toată povestea asta cu emigratul, rămasul, rânjitul, înjuratul, scuipatul înapoi sau înainte, e doar o simplă chestiune de atitudine vizavi de locuri, oameni, oraş, ţară.

Atitudinea lui Ghinea e una pe care eu nu am putut-o avea. Toată admiraţia pentru cei care au rămas acolo şi pot avea atitudinea asta.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.