Cred că primul post despre asta a fost prea încrâncenat şi forţat educativ aşa că am să revin la lucruri mai uşor digerabile - povestiri hazlii de pe autostradă.
Sau mai bine îi ziceam "Tales from the Crypt".
Una din preferatele mele e cum să apari la televizor urgent sinucigându-te. Nu-i aşa simplu, având în vedere că se sinucid o groază de ciumeţi în zilele noastre şi prea puţini apar pe sticlă post-mortem. Reţeta e furnizată de un tânăr german care a ales să se sinucidă sărind în gol de pe un pod de deasupra autostrăzii. Bineînţeles la o oră de trafic intens. Acum să mutăm camera în cabina camionagiului Hans B. care conduce liniştit (a se citi 'cucăind') tirul de vreo multe ore bune. La trecerea pe sub podul 152 de pe A42 (pod pe care camionagiul nici nu-l observă) se lipeşte deodată cu voioşie de parbriz ca marca de scrisoare tânărul Fritz T. (ăla despre care pomeneam mai sus). Moment în care Hans al nostru consultă mental toate regulile şi experienţele de circulaţie şi şoferie pe care le acumulase în cei 20 de ani de carieră şi nu găseşte nimic care să-i spună cum să reacţioneze. Aşadar îşi comută creierul pe pilot automat modulul panică şi trage vârtos de volan stânga ca să-l ocolească pe tânăr - deşi e oarecum dificil să ocoleşti pe cineva cu camionul de la o distanţă de circa 300 de microni. Participanţii la trafic din spatele lui care circulau desigur la o distanţă absolut regulamentară de vreo 2m25 unii de alţii(vezi postul anterior) se înfig vârtos în camionul răsturnat pe şosea şi contribuie cu avânt pioneresc la un carambolaj de vreo 14 maşini. Eh, dragii mei, uite aşa poţi ajunge garantat pe prima pagină a ziarelor din zonă şi la buletinul naţional de ştiri. Finalul e relativ fericit, tânărul Fritz a dat colţul aşa cum şi-a dorit de altfel. Şoferii tuturor maşinilor au ales să rămână în viaţă, care mai fără o mână, care fără un picior, dar oricum nimic deosebit. În rest, circulaţi, circulaţi, nu-i nimic de văzut aici.
Ca să rămânem tot la capitolul poduri, de altfel foarte bine realizate prin zonă, trebuie să vă povestesc că nemţii au obiceiul în noaptea de Paşte să aprindă pe câmp nişte focuri destul de înalte, care bineînţeles sunt alimentate cu butucei de lemn. Ei, tocmai de Paşte, şi tocmai un butucel din ăsta de vreo 6 kile şi-a găsit meseriaşul Nicolai H. să arunce de pe pod pe autostradă, fix în momentul în care o familie (părinţii şi doi copii) trecea cu BMWul pe acolo. Ca într-o reuşită povestire din criptă, butucul intră prin parbriz şi o omoară instant, sub privirile îngrozite ale copiilor şi soţului, pe mama Olga K. care şedea pe scaunul din dreapta, numit popular şi locul mortului. Acum, după cum demonstra niscaiva prof de fizică de pe la Bremen se pare că aia era ziua absolut norocoasă a meseriaşului şi că ar fi trebuit mai degrabă să meargă să tragă un loz în loc să arunce butucul. Pentru că dacă viteza automobilului ar fi variat cu numai 2% butucul nu mai atingea parbrizul - la fel încă vreo 50 de alţi parametri ai mişcării.
Nu-i aşa ca o să treceţi cu mai mare atenţie pe sub poduri de-acum înainte, copii ?
Dar să rămânem pe autostrăzile noastre dragi trecând la cazuri mai apropiate.
Acum vreo 3 ani, un coleg de la firmă care naviga paşnic cu o Zafira face o figură din-aia ca-n Transporter 2 cu maşina şi se răstoarnă frumos pe câmp alături. Cum inginerii de la Opel îşi făcuseră temele la materia Safety pe caietul de clasă de data asta, nu păţeşte mai nimic nici el nici familia din maşină. Aşa că omul se duce buimac pe marginea autostrăzii să oprească pe cineva să-i ajute/transporte. Un bun samaritean (sau diavolul în persoană, încă mai sunt dubii) opreşte cu maşina pe banda de urgenţă, iar colegul nostru ocoleşte maşina şi se duce la geamul şoferului să-i vorbească. Moment în care trece un tir şi rezolvă negativ calculele inginerilor de la Opel - îl stâlceşte profesional şi definitiv.
Aici găsesc potrivit să ne amintim că pe autostradă trebuie să aveţi în maşină mai precis în torpedou o vestă reflectorizantă ca dacă parcaţi pe banda de urgenţă să ieşiţi din maşină cu ea pe voi (la vestă mă refer, nu la nevasta isterizată) şi nu să o căutaţi prin portbagaj printre damigeana de la naşu şi cârnaţii de la mama-soacră (la fel tot despre vestă vorbesc).
Nu-i aşa, dragii moşului, că data viitoare când vi se strică maşina o să staţi înafara autostrăzii, în răpă, în pădure, oriunde o fi, că vorba aia e mai sănătos să te prindă grănicerii, porcul mistreţ sau pişarea de frig în câmp decât tirul sub el ?
Şi ca să încheiem într-o notă mai veselă aşa ca de sărbători mai am două povestioare.
Una apropo de animăluţele drăgălaşe ce ne populează pădurile, păduri traversate de autostrăzi desigur. Un domn destul de simpatic de felul lui, bun cunoscător al legii, circula liniştit (ca o victimă ce se respectă) pe banda 3, deşi banda 2 era liberă, aşa că omul nostru schimbă regulamentar pe banda din mijloc şi-i dă gaz în continuare. La care fiu-su din spate îl bate pe umăr şi-i spune: "Dar mistreţul mort de pe banda 3 l-ai văzut.". "Nuuuu !!!" răspunde omul îngrozit cu ochii ieşiţi din orbite, şi pulsul urcându-i paşnic la 212 ajutat de nodul din gât care se instalase confortabil şi pentru multă vreme.
Cealaltă s-a petrecut coleşica la noi în Ruhrgebiet pe A52 unde un as al aviaţiei de data asta s-a hotărât din motive încă necunoscute să aterizeze pe capota unui Audi A3, în direcţie contrară sensului de mers, desigur, dar asta numai după ce a mai dărmat ceva semafoare şi parapeţi în picaj. Partea amuzantă e că ăsta era un avion mic, o cursă charter, şi că şoferul şi pilotul, ba chiar şi şoferii celorlalte cătorva maşini care, furate de peisaj, s-au înfipt în carambol, n-au păţit mai nimic. La fel de cinic e că pasagerele avionului au ieşit cam şifonate din afacere, dar în viaţă. Ei nu mai bine te duci cu trenul, că dacă pleci cu maşina cine ştie ce zănatec aterizează pe capota ta !
La toate astea nu există decât un singur sfat general, mergeţi mai des pe la biserică, dragii moşului, că eu altceva nu prea ştiu ce să vă spun.
Drum bun oriunde v-aţi afla şi toate bune de pe Rhein şi Ruhr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu