24 septembrie: Azi am fost la IKEA în şlapi şi bermude să-mi iau o pălărie de soare la ofertă. Nu mai erau. În locul lor erau grămezi de ornamente de brad ! Cred că totuşi au început să facă stocurile de marfă din timp şi nu mai aveau loc pentru astea în depozit. Dar totuşi, de ce aveau şi preţ pe ele ? Ciudat.
4 octombrie: Se îngroaşă gluma. Am văzut aceleaşi grămezi şi la Real. Oare chiar toţi au epuizat spaţiile de depozitare ?
20 octombrie: E clar. Nu-i nici o problemă cu spaţiul. În toate magazinele tronează câte un raft cu ghirlande şi santaclauşi.
1 noiembrie: Catalogul de la Quelle are un moş Crăciun mare pe copertă. Seamănă cu un personaj din romanele lui Stephen King.
5 noiembrie: E jale. Tot ce găseşti în magazine se reduce la mărfuri de Crăciun. De la Spekulatius până la prezervative cu miros de brad. Abundă totodată de Adventskalender.
7 noiembrie: Primăria a început să împodobească stâlpii cu ghirlande luminoase şi brăduţi. Încep să-mi spun că totuşi poate nemţii sărbătoresc Crăciunul mai devreme. Să fie ceva de la diferenţa de fus orar ?
9 noiembrie: E plin de îngeraşi peste tot ! E cam sufocant. Am uitat să vă spun, aici nu vine Moş Crăciun, aici vine ChristKind şi aduce cadouri.
10 noiembrie: Mi s-a părut că aud ceva la radio despre amenajarea pieţei de Crăciun. Probabil germana mea păcătoasă e de vină.
12 noiembrie: Colegii mai bătrâni de la servici par îngrijoraţi şi vorbesc de trafic şi probleme. Nu înţeleg de ce.
15 noiembrie: S-a deschis piaţa de Crăciun de la mall. Mi se pare inimaginabil de devreme pentru aşa ceva. Sunt precisă că nemţii sărbătoresc Crăciunul mai devreme cu vreo lună.
19 noiembrie: Şeful meu are ca motto pe Skype: "All around is Harmonie !" (cu scriere şi puternic accent german desigur) urmată de un rânjet diabolic. Nu prea înţeleg de ce.
21 noiembrie: E iadul pe pământ! Abia ajung la servici sau în oraş! Fluvii de maşini personale şi autocare din toate colţurile landului şi cu precădere din Olanda se revarsă fără încetare către mall şi piaţa de Crăciun. Poate trag la Glühwein.
23 noiembrie: Nu prea mai găsesc Adventskalender pentru fiu-meu. Şi totuşi mai e o săptămână până la Advent !
25 noiembrie: Am fost azi la mall. Am supravieţuit. Cu greu. Densitatea de oameni o depăşeşte pe cea din autobuzul 387 la orele de vărf. Se cumpără totul cu o frenezie sălbatică. Nici urmă de criză economică.
27 noiembrie: Colegii spun că brazii buni s-au dat deja. Nu înţeleg la ce se referă. Afurisită limbă germana asta.
1 decembrie: Am văzut o farmacie care oferea soluţii profesionale pentru Weihnachtstress (=stress de Crăciun). Totuşi parcă asta era o sărbătoare a bunătăţii şi armoniei.
2 decembrie: Colegii m-au lămurit Weihnachtstress se referă la chinurile stomacului după întâlnirea cu derivatele lui Culiţă (aşa îl chema pe porcul bunicii). Cică dacă vreau ceva să-mi protejeze sănătatea mentală de efectele isteriei din jur trebuie ori să merg în Olanda după ceva ierburi de calitate, ori să cer o reţetă pentru Vorweihnachtstress(=stressul pre-Crăciunian)
3 decembrie: Spiritul Crăciunului mă hăituieşte. Toţi aleargă căpiaţi după cadouri. Cred că şi pe ei îi hăituieşte. Totuşi mai e vreme după calculele mele.
6 decembrie: Moş Crăciun o venit deja la grădiniţă la fiu-meu. Mă rog, ăştia îi spun Nikolaus, dar arată exact ca ăla tradiţional de la mama, de acasă, de-i spuneam noi Moş Gerilă şi apărea în reclamele la Coca Cola deghizat în Santa Claus.
9 decembrie: Pe amazon.de scrie că încă mai vindem cadouri de Crăciun pentru superîntârziaţi. Încep să-mi fac probleme.
10 decembrie: Nu reuşesc să-mi amintesc exact de la ce vine treaba asta cu Crăciunul. Nu găsesc prea multe indicii în jur. O fi naşterea lui Santa Claus.
13 decembrie: Am auzit că se spune politically correct "Seasonal Greetings" ca să nu-i deranjăm pe cei care n-are Crăciun şi care poate să se streseze foarte tare de asta şi să pune bombe.
14 decembrie: Noroc că l-am dat pe fiu-meu la o grădiniţă catolică. Să nu uit să-l întreb diseară ce-i cu Crăciunul.
15 decembrie: Mi-am luat brad. Vânzătorul plictisit a mormăit ceva despre străini întârziaţi! Am mormăit şi eu mai multe în româneşte.
16 decembrie: Au început reducerile masive la articole de Crăciun. La Woolworth e 50%! Cică nu le mai cumpără nimeni. După calendarul meu ar mai fi totuşi 10 zile.
17 decembrie: Am fost la supermarket să-mi iau ceva dulciuri de Crăciun. Nu mai sunt. Acolo unde pe 5 noiembrie erau munţi de Panettone acum sunt conserve de vită.
18 decembrie: Umblu de 3 ore să-mi iau instalaţie de pom. Nu mai sunt nicăieri. Am văzut una într-un magazin. A trebuit să mă lupt cu 1 turc, 3 chinezi, 2 indieni şi un neamţ. Ultimului i se stricase cea de acasă - ceilalţi vroiau să o vândă pe piaţa neagră. N-am câştigat. Neamţul era mai mare şi mai antrenat.
19 decembrie: Mi se pare că vecinul şi-a scos deja din geam decoraţiile de Crăciun. Oricum majoritatea magazinelor au făcut-o deja.
20 decembrie: Am văzut o ofertă la zambile în ghiveci ! Ghiocei n-aveau. Ouă vopsite avem oricum tot timpul anului. Încep să am probleme cu percepţia timpului.
22 decembrie: I-am cumpărat lui fiu-meu nişte lopăţele pentru nisip şi cremă antiarsuri la preţ bun. Cică e început de sezon.
23 decembrie: E o linişte pe străzi de-ţi ţiuie urechile. Unde-or fi dispărut toţi ?
24 decembrie: Mâine cred că trebuie să mă duc la servici, după toate semnele Crăciunul s-a încheiat deja. Cred că l-am ratat.
Toate bune de pe Rhein şi Ruhr şi Crăciun Fericit
miercuri, 24 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Hmmmm! Trebuie sa recunosc ca si pe mine ma surpinde cat de devreme incepe isteria pregatirilor pentru Craciun. Anul asta insa am inceput sa inteleg de ce fac nemtii asta. Se cheama " a face lucrurile din timp si a nu lasa totul pe ultima suta de metri". Stiu, suntem romani si Craciunul n-are farmec daca nu lesinam de munca in ajun si nu putem face cumparaturi inclusiv in seara respectiva. Nemtii au descoperit ca se poate si altfel: fac toate pregatirile din timp si apoi asteapta in tihna Craciunul. Mi s-a parut iluminatoare reactia coafezei mele pe care eu o compatimeam pentru faptul ca lucreaza inclusiv pe 24 dec. pana la pranz. Mi-a raspuns senina "Ah, nu-i nici o problema daca-ti programezi bine lucrurile in timp. Am pregatit totul, mancarea e semipreparata in congelator, casa e impodobita, bradul impodobit iar cadourile sunt ambalate si etichetate..." Discutia se intampla pe 20 dec. Atunci mi s-a parut interesant dar... atat. Apoi s-a imbolnavit micuta noastra si mi-am dat seama ca nu mai am timp sa pregatesc nimic de Craciun. In loc sa alergam dupa cadouri, ambalaje, si alte trebuincioase am alergat pe la farmacii si alte institutii din astea. Atunci mi-am amintit de coafeza mea si mi-am zis: "ce bine era daca imi pregateam si eu totul din timp si acum asteptam pur si simplu Craciunul". Dar nu, am fost roman pana la capat si am intampinat Craciunul epuizata. Poate si asta face parte din traditie sau cultura sau identitate nationala... sau doar din obisnuinta prosteasca ce se autopropaga peste timp. Asa ca dragul meu, sa nu-i aratam cu degetul razand prosteste pe cei care nu fac la fel ca noi. Exista atitudini de viata pur si simplu diferite nu neaparat mai bune sau mai rele ci pur si simplu diferite.
Recunosc, sunt vinovat. Am pacatuit. In deplina ignoranta a datinilor stramosesti, am cumparat cadouri cu trei saptamani inainte de Craciun. Cand a auzit, jumatatea mea mai buna s-a uitat chioras la mine. Tot cu trei inainte de Craciun fusese si ea. Trei ore.
Noi probabil mai nutrim speranta ca daca il prindem pe Mosu' in timp ce inca mai framantam la cozonaci si taiem urechea la porc in seara de Craciun, poate o sa puna si el mana la treaba (Mosu', nu porcu'). De asta nici nu apucam noi sa-l vedem. Se ascunde, ca stie cata munca il asteapta daca-l prindem.
Si nu numai de munca fuge, ci si de "gustatul" de dupa. Era Mosu' zvelt tare la vremea lui, da' l-au prins niste romani odata si de atunci a trecut la imaginea asta moderna XXXL.
Bun, acuma a nu se intelege gresit ca reneg salata de boeuf, sarmaua sau friptura. Precum un dependent de cea mai joasa speta, exprim regretul pentru aceasta decadenta a moralei culinare fix intre o lingura de bors si o jumatate de sarma. Si intre imbucaturi nu uit sa bat apropouri nevestei despre ce alte depravari culinare am mai visat.
Asa suntem noi, nu putem fi ultra-progresisti in toate punctele esentiale. Dat totusi invatam. Mai repede ori mai incet, mai de bunavoie ori mai dupa ce reparam pragul de sus spart de capul nostru cel tare.
Ne definesc agitatia si frenezia ultimei sute de metri. Poate ne vom mai potoli noi cu timpul, poate se vor mai latiniza ceilalti - poate undeva la mijloc ne vom intalni.
Apropos de subiectul initial, olandezii au inceput sa remarce totusi si ei nebunia. Mamele de aici au depus plangere anul acesta contra magazinelor care au inceput din Octombrie sa puna pe rafturi dulciuri cu Sinterklaas si Zwarte Piet - si nu oricum, ci fix pe rafturile alea mai de jos, adica la nivelul ochilor plozilor.
Acuma nu au rezolvat mamele, saracele, nimic. Dar au avut un motiv in plus de agitatie pentru Craciun.
Nu v-a zis ca ne omogenizam?
Trimiteți un comentariu