reflecții după o vară franceză I

Mai pompos decât atât nici că le puteam inititula.

Sunt definitiv intrat în perioada păşunist-sămănătoristă a carierei mele - aia fictivă de scriitor de baliverne nu aia reală, ferească Dumnezeu! Am o propensiune aparte pentru ”la ţară” și peisajele aferente.

Ca atare mi-am făcut vacanţa de vară în Franţa, la ţară.
Mi-am propus să fac o vacanţă în care să mi se facă dor de furnalele din Ruhrgebiet. Am reușit.

2 săptămâni e o durată pentru vacanţă care frizează optimalul. Ai timp să ajungi, să despachetezi, să reîmpachetzi, să pleci, şi să mai apuci să faci şi câte ceva între toate astea.

Am făcut circa 100 de poze cu lanuri de grâu, vaci şi păşuni în ultimele 2 săptămâni. Japonezii la Luvru-s mici copii pe lângă mine. (Poate n-au card de 4GB ca mandea :P) Consoarta spune că-i patologic şi se străduie să-mi prindă un loc pe listă la psihiatru.

Dacă m-ar auzi vorbind franceză, cei 7 profesori pe care i-am avut în cei 6 ani de studiu ai respectivei materii şi-ar face harakiri în grup. Francezii au fost totuşi mai puţin pretenţioşi cu mine (aş spune chiar bucuroşi că nu trebuie să vorbească engleză sau pfui drace, germană).

Noroc că franţujii le-au luat Alsacia şi Lorena la nemţi ca să aibă cine să le facă bere şi cârnaţi, că despre saucisson-ul lor sec numai de bine atâta timp cât nu trebuie să-l mănânci, sau şi mai rău miroşi! Alea făcute la Strassbourg în schimb îs chiar competitive.

Apropo, de ce o jumătate din produsele tradiţionale franţuzeşti put a ciorapi nespălaţi de la Ludovic Soare încoace iar o altă jumătate e mucegăită ca baia penultimului meu proprietar din Bucale? Şi mai rău e că cele 2 jumătăţi se suprapun în bună parte!

Măcar la capitolul patiserie n-au exagerat cu mucegaiurile iar rezultatul e "aferim boierule, herlich", cum ar zice neamţul.

Carrefour-ul din Rouen e leit cu ăla de la Orhideea din Bucale. La aşezarea mărfurilor şi a rafturilor mă refer.

Am fost la Etretat. Plaja cu pietre e o experienţă de neratat. Numai să nu vă vină ideea să vă plimbaţi în picioarele goale la ţărm, că după 5 minute înţelegeţi rapid de ce a fi fachir n-are nimic romantic în sine.

I-am "citit" lui fiu-meu nişte cărţi cu poze despre animalele de la fermă. Cărţile erau în franceză iar eu încercam să-i povestesc în germană despre ce-i vorba. Am înţeles din plin care-i diferenţa dintre un vorbitor nativ şi unul fluent într-o limbă. E simplu, încercaţi să traduceţi fără dicţionar următoarele cuvinte în orice altă limbă la alegere: vier, şură, caia, strungă, cocină, uger.

Am făcut o călătorie pe o linie dezafectată cu un tren 'de epocă'(citeşte anii 50) francez. Mi s-a părut un pic supraevaluat. Cel puţin venind cu bagajul cultural-istoric format pe trenurile CFR-ului în anii 80-90 e cam greu pentru bieţii francezi să te mai impresioneze prin vechime si autentic. Cât despre natura şi satele nealterate de timpurile moderne cu care se laudă ei, păi din astea avem şi noi gârlă în .ro, uneori chiar deranjant de demult nemaialterate.

Scurt citat tradus dintr-un ghid german despre Paris: "Cunoaşteţi desigur toate prejudecăţile privitoare la şofatul prin Paris. Vă rugăm să le revizuiţi cu atenţie, nu sunt prejudecăţi!" Adevărat grăit, boieri dumneavoastră!

Tot într-un ghid, de data asta englezesc ni se reaminteşte că pe continent funcţioneaza regula priorităţii de dreapta şi că francezii vor face cu îndârjire uz de această prioritate, iar ignorarea ei va duce la un curs rapid şi ad-hoc de franceză colocvială. La fel de adevărat!
Ce au uitat să spună e că au şi cele mai tâmpite priorităţi de dreapta de pe continent cu drumuri de ţară care intră din dreapta pe drumul naţional, şi desigur au prioritate! Cred că erau făcute cu dedicaţie pentru vecinii şi neprietenii englezi.

După ce vizitezi Parisul, marea majoritate a celorlalte oraşe din Europa ţi se par liniştite ca un sătuc uitat de lume în Sicilia, vara, pe la ora prânzului.

"Vede-te-aş handicapat în Paris !" e din punctul meu de vedere ultima înjurătură la modă. Să te văd eu cum urci tu scările de la vestitul Metroparisien cu scaunul tău de handicapat în dinţi (că mâinile-ţi trebuie la urcat). Cealaltă variantă de luat în seamă e "Vede-te-aş cu puradel şi cărucior de 20 de kile în Paris!" (E drept că numai eu păream suficient de tâmpit să fac asta - deh, deprinderi proaste din .de)

Poate va urma.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.