3 ani

Se pare că zeii, criza economică şi funcţionarii germani au fost îngăduitori cu mine, aşa că au trecut pe neobservate 3 ani de când bătătoresc cu avânt latin şi cu maşina proprie ograda lui Hermann der Cherusker.

Ca orice emigrant trecut de faza iniţială de exaltare, am ajuns între timp să critic o serie întreagă din cele ce se petrec actualmente în noua-mi ţară, de la vestimentaţia femeilor până la sistemul politic, trecând prin sistemul şcolar şi viziunea colectivă asupra nazismului. Iar lista poate continua fără eforturi de concepţie şi fără să simt că aş comite vreo prea mare nedreptate în aprecieri (asta poate şi din cauză că-s român :P).
Şi totuşi nu mă pot abţine să nu savurez zi de zi normalitatea germană, aşa mai cu burtă de bere, mai cu creastă de punker, mai cu accent turcesc pe alocuri (la normalitate mă refer, nu la mine).


Zilele trecute, într-o discuţie despre tratamentul aplicat imigranţilor în Germania şi în alte ţări vest-europene, mi-a revenit un banc în minte:

Micul Fritz vine într-o zi de la şcoală şi le spune părinţilor că s-a convertit la iudaism şi că de azi înainte îl cheamă Moshe şi pretinde să fie chemat ca atare şi să i se respecte credinţa.
Părinţii înnebuniţi îl iau bineînţeles la o discuţie încrâncenată, asortată din plin cu argumente greu contestabile (citeşte scatoalce).
La masa de seară, micul Moshe, cu privirea în farfurie şi lacrimile înnodate sub bărbie, mormăie înciudat:
- Naziştii dracului, sunt evreu numai de 3 ore şi deja au început să mă persecute!

Morala: nu-i deloc greu, ba chiar e comod şi pervers-plăcut, să te laşi pradă aprecierilor de genul, "uite, bulangiii ăştia de nemţi mă persecută pentru că-s român" şi nu pentru că nu mi-am făcut treaba ca lumea, sau că-s integrat în peisajul local ca un Picasso la bunică-mea în odaie, sau că le vorbesc limba ca o ciubotă rufăită, iar lor li se umfla vinişoarele pe cornee încercând să mă facă să înţeleg că trebuie de fapt să primesc înapoi 18EUR şi nu să dau 11 cum cred eu (caz real).

Sfatul meu referitor la asta nu-i neapărat foarte uşor de aplicat dar dă rezultate excelente. Atunci când ţi se pare că vreun străin te persecută, reevaluează situaţia şi meditează onest la două lucruri:
1. Cum ar reacţiona un român, în România, vizavi de tine (român* ca şi el), dacă ai ajunge în raport cu el în aceeaşi situaţie.
2. Cum ar reacţiona românachele mediu în ţărişoara lui "dragă" dacă vreun străinez ar ajunge faţă de el în aceeaşi situaţie.
Dacă ajungi (fără să te minţi singur) la concluzia că românii ar fi reacţionat mai bine (mie nu mi s-a întâmplat niciodată) atunci ai 66% şanse să fii persecutat pe motive de provenienţă. Apropo, nu uita să verifici că străinul cu pricina chiar îţi cunoaşte provenienţa :P.
Dacă ajungi la concluzia că românii te-ar fi tratat mai prost, atunci ai 20% şanse să fii persecutat pe motive de provenienţă dar măcar te poţi împăca la gândul că oricum nu ţi-ar fi fost mai bine.

Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

* Notă: Nu încercaţi să meditaţi la cum ar reacţiona un moldovean faţă de un oltean, un muntean faţă de un ardelean, şi alte combinaţii de gen, căci pe lângă gustul amar ce vă va cuprinde brusc, concluzia surpriză va fi că străinii nu persecută nicidecum pe motive de provenienţă (ceea ce e de asemenea fals).