cu România de mână prin Germania

Ehei dragii moşului, atâta vizibilitate în presa germană ca în ultima lună n-o mai avut România de când s-o mutat Nokia într-însa.

Să începem cu alea amuzante.
Bădica Rüttgers (guvernatorul pe moşia NRW-ului) a ratat o ocazie extraordinară să tacă. Şi o ratat-o cu atâta graţie încât ecourile* mai reverberează încă prin presă şi bloguri după 1 lună jumătate de la eveniment.
Acum nu ştiu exact (de fapt ştiu dar ma sperie) cum se vede dinăuntrul Germaniei personajul. Dar venind dinafară, mie mi-e clar că e o combinaţie nefericită între Iliescu şi Văcăroiu, cu blazon şi finisare germane, se înţelege. Adică un dinozaur care ar fi trebuit să dispară de pe scena politică din vremuri imemoriale, şi care mai există încă acolo pentru că o bună parte dintre alegători sunt ori pensionari care vor schimbare dar să rămână totul la fel, ori oameni care nu pricep foarte bine că genul ăsta de individ care nu-i în stare(din aroganţă sau prostie) nici măcar să-şi controleze eficient discursul e o nulitate absolută după toate regulile politicii.
Acum faptul că a reuşit într-un singur discurs de 10 fraze să-i jignească şi pe români şi pe chinezi e totuşi o performanţă diplomatică demnă de cartea recordurilor, aş zice.


A doua ştire care ar trebui să ne facă măcar un piculeţ mândri e că Herta Müller a luat premiul Nobel pentru literatură. Nu ştiu cât de mult s-a comentat in .ro asta, dar aici chestia asta ne-a făcut mai multă reclamă decât 20 de participări mai mult sau mai puţin palide la Târgul de Carte de la Frankfurt sau vreo 2 camioane de bani tocate de ministerul turismului pentru cine ştie ce program de promovare a imaginii(care imagine) României în lume.


Iar a treia ştire care ne situează cu un nas de cal în faţa Germaniei de data asta (e drept că bulgarii au fost primii) e cea despre "legea ascultării telefoanelor" aşa cum am văzut că a poreclit-o mass-media neaoşă. Şi mai precis ştirea că legea cu pricina e neconstituţională. No shit, Sherlock ! Ca să citez un clasic în viaţă. Nemţii se chinuie de vreo 2 ani să evalueze dacă e sau nu constituţională. O bilă albă pentru judecătorii români la materia "Introducere în drepturile omului".
Şi asta o făcut înconjurul şi deliciul presei (cel puţin a celei care are vreo legătură cu IT-ul) sau al blog-urilor pe plaiurile teutone. Vă daţi seama că ironiile pe marginea comparaţiei .de-.ro n-au fost tot timpul la fel de finuţe ca ale mele de mai sus.
Una chiar merită citată: "Oau, cool! Acum am două ţări pe lista destinaţiilor unde se poate emigra!". Sic!


Toate bune de pe Rhein şi Ruhr.

* Ecoul e scris parţial în dialectul berlinez (deşi uşor de înţeles şi de către ceilalţi muritori) şi musteşte de umor german(încă nu mă hotărăsc dacă e bun sau rău): "Scriitoarea berlineză se trage din România. Asta cred că-l interesează garantat pe guvernatorul din NRW, Jürgen Rüttgers. Ăla iubeşte nespus românii ! Acu' nu chiar pe toţi, dar o purtătoare de Premiu Nobel e oricând binevenită" :P