Romantisme balcanice

Am fost ieri la turc la pravalie si am regasit fascinat si fascinant un colt de Romanie.
E indescriptibila atmosfera si starea pe care ti-o induce stabilimentul cu pricina.
Oricum daca vreodata ti se face dor de tara, acolo e precis locul in care trebuie mers. Totul, dar absolut totul (in fine aproape totul) te duce cu gandul si cu simturile la dugheana noastra balcanica, la magazinul mixt de la coltu strazii.
De fapt ce vreau sa spun e ca stiu acum de unde ne tragem, ca neam. Sunt precisa, vorba marmotei. Daca va lasa gura apa cand auziti de ciorba, fasole, muraturi la saramura, cascaval, iaurt, telemea, si alte cele de-i sad bine burdihanului romanesc regulamentar rotunjit, cel putin asa cum imi lasa si mie, atunci inseamna ca Traian si Suleiman tre sa fie parintii neamului romanesc, si nu Decebal. Ca de la ultimul n-avem decat varza, branza, viezure si manz ! Cine dracu manca viezure si manji in ziua de azi - desi la manji tre sa ma mai gandesc, ca de cand cu specialitatile astea din salam, nu mai stii prea bine...
Pe cand de la Suleiman cica am avea vreo cateva mii bune, bashca diacriticele. Si asta o descopera repejor orice emigrant roman din Valea Jiului nemteasca in contactul inevitabil cu colegii turci. Aferim, boieri dumneavoastra.
Si cum spuneam, intri in magazin si subit, implacabil si la propriu, Balcanii navalesc peste tine. Treci printre rafturi cu borcane de zacusca bulgareasca, sau de pasta de ardei grasi (de aceeasi sorginte - meseriasa intre noi fie vorba), cu pungi mari cu varza murata (la saramura nu cum o fac sclifositii de nemti la otet - nu ca n-ar fi buna si aia), cu bidoanele de apa la 5 litri pline cu frunze de vita de vie atent aranjate in suluri, ciorba cea de toate zilele a romanului (la plic desigur, si scrisa cu Ç), asta pe dreapta, ca pe stanga sunt rafturile cu telemea, si iaurt (bun asta, ca la mama lui in Romanica) si cascaval (sau kaşkaval cum ii zice Ismail) cu acelasi iz neaos, de Dalia sau Rodna, si muulte alte bunatati, din care putine ar fi straine unui versat locuitor al Bucurestiului. Dar toate astea n-ar avea aceeasi savoare daca n-ar fi ambalajele de calitate indoielnica, aruncate mai mult fara eticheta pe rafturile cu aspect izbitor de alimentara comunista, printre care te inghesuie fara cea mai mica urma de consideratie pentru spatiul tau personal (in contrast flagrant cu o dugheana germana) cu vorbitori vajnici de diverse limbi comunitare (la comunitatea Otomana de dinainte de 1877 ma refer), rusa, bulgara, sarba, croata, bosniaca, si desigur dragele noua si nelipsitele (din Ruhrgebit) cuvinte cu multe ş-uri din turca (in fine turcii si daca vorbesc germana, tot cu multe ş-uri o vorbesc spre deliciul celor care abia au invatat germana si tre sa cumpere ceva de la magazinul lor).
Da' tabloul n-ar fi complet daca pe mijlocul magazinului n-ar trona pe un raft de 5 metri in 30 de sortimente imparateasa marfurilor din Balcani. Samantza neamule, de bostan, de rasarita (floarea soarelui pentru aia mai ardeleni), unguresti, "de Braila"(nu ma intrebati de ce se cheama asa - scuze Miha), cu sare sau fara sau cu atata sare incat iti muta metabolismul si-ti umfla varful limbii, mici si negre , lungi si albe(d-alea mai mult seci), mari si negre, asortate, la pachete mici de 50 centi, la d-alea mari pentru toata familia, si e vorba de familia turceasca, care daca se respecta are cel putin 4 copii, 15 matusi si nenumarati unchi. Asa ca nu m-am putut abtine, si in perspectiva meciului Romania-Olanda de seara mi-am tras o punga de rasarita si am comis si o bere la pet de 1/2 de la Aldi, singurul pet acceptat prin zona, pentru cine nu stie nemtii impacheteaza berea la sticla de 1/2 si atat! Si tot pentru cine nu stie Aldi e simbolul absolut al marfurilor ieftine si de o calitate nu prea stralucita.
Pentru aprofundarea subiectului (bostan vs. rasarita) uite un thread in romana, desigur.
De la seminte - Hai Romania! Bun meciu' baietii ! - ma ustura si acu limba, ca erau din-alea mari vargate si cu muuulta sare, dar oricum aseara reflectam eu asa ca ar fi numai bune de scuipat pe iepurii proprietarului in gradina din spate cand stai seara la geam - cre ca paralizeaza neamtu instant daca vede asta, ca oricum cred ca mai injura asa uneori in gand ziua in care l-o pus Teufel-ul sa primeasca Auslanderi in chirie, dar macar imi zambeste si-mi da naibii buna ziua pe scari cum fostii mei proprietari de Bucale n-or sa fie in stare niciodata.
Si completarea tabloului era cu rusoaica de la galantarul de carne din spate care-i spune turcului, care tocmai o fraierea pe fata punandu-i o bucata de carne mai proasta intre doua mai bune, intr-o germana aproximativa, hai ma ce naiba ca doar ne cunoastem, imi faci din astea, dar nu cu sobrietatea cu care ar spune-o un neamt indignat care ar descoperi asta. Nuuu. Ci asa in stilul ala hazliu-resemnat balcanic, al omului care stie ca oricum toata lumea pacaleste un pic pe toata lumea si ca poate maine rolurile or sa se schimbe, asa un pic ca-n Caragiale in caldura mare, monser.
Probabil daca esti victima stilului asta in fiecare zi nu-ti mai apare asa intr-o lumina romantico-prafuita ca mie, pentru ca nu poti sa iesi pe usa magazinului si sa te reintorci in Germania ta, sau poate cei care traiesc acolo invata sa-l aprecieze pur si simplu, cine stie.

Asa ca toate bune la samantza de pe Ruhr neamule ca n-ai mancat asa ceva neam de neamu tau.

P.S. Alea pe care le-am halit eu aseara erau Made in Spain. :)